Bradul de Crăciun a căpătat o atenÈ›ie deosebită în secolul al XV-lea în Letonia, dar de atunci È™i până acum tradiÈ›iile s-au schimbat de foarte multe ori. Dacă la început legătura dintre brad È™i NaÈ™terea Domnului era foarte marcantă, componenta religioasă a trecut în al doilea plan, locul fiiindu-i luat de ideea sărbătorii festin, când oamenii îÈ™i iau cadouri. Din secolul al XV-lea de când a fost folosit prima dată pentru a marca Sărbătorile de iarnă în Letonia, pomul împodobit este unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului.
Povestea bradului de Crăciun populară românească face parte dintre cele mai frumoase legende ale acestui pom È™i spune că „demult, tare demult, când picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai pășeau pe acest pământ, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. Grindina era cât oul de porumbel, vântul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase ca la venirea nopÈ›ii, măcar că era miez de zi. Iisus Hristos È™i Sfântul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri È™i au cerut adăpost copacilor, care însă se ascundeau, care mai de care mai zgribuliÈ›i È™i mai înfricoÈ™aÈ›i.
Mândrii stejari È™i fagi nu au vrut să-i primească la adăpostul lor, pentru că abia îÈ™i puteau păzi frunziÈ™ul bogat de urgia cerurilor - unde să-i mai adăpostească È™i pe cei doi călători? Merii È™i perii au spus că trebuie să-È™i apere fructele, sălciile È™i plopii s-au făcut că nu-i bagă în seamă È™i au tăcut. Dintre toÈ›i, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: `Fructe mândre pe care să le apăr nu am, frunziÈ™ul meu e făcut din ace ascuÈ›ite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc È™i mă socotesc nefolositor, dar dacă vreÈ›i să-mi cinstiÈ›i acoperământul cu prezenÈ›a voastră, eu vă voi primi cum voi È™ti mai bine È™i am să vă învelesc trupurile cu ramurile mele dese.`
Zis È™i făcut. Domnul Iisus È™i Petru au fost păziÈ›i cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a răsărit din nou, mândru pe cer. Atunci, ieÈ™ind din adăpostul cetinei, Iisus cuvântă astfel către brad: `Dintre toÈ›i copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatălui Meu, te voi răsplăti. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-È›i mai lepezi frunziÈ™ul ca ceilalÈ›i copaci, ci să-l păstrezi veÈ™nic. Apoi, fie ca acele tale înÈ›epătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere È™i să le vindece bolile, astfel încât ei să te preÈ›uiască cum se cuvine. Cât despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnă, când toate fructele pământului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească È™i să pună pe ramurile tale toate bunătățile, iar atunci când se vor strânge în jurul tău, ei să se gândească la Mine, pentru că tu eÈ™ti copacul cel mai drag Mie.` Numai ce zisese acestea È™i Iisus dispăru, împreună cu Petre, într-o geană de lumină. A rămas în pădure însă bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum È™i această poveste murmurată de frunziÈ™ul copacilor, înfioraÈ›i de minunea dumnezeiască.”
Sursa foto: ://firul.ro/tag/brad-impodobit-pret/