Ministrul Sanatatii se specializeaza in frectii la un picior de lemn

Ministrul Sanatatii se specializeaza in frectii la un picior de lemn

         Nu atat stirea ca o hotarare judecatoreasca a blocat conturile Ministerului Sanatatii lasa marti telespectatorii ca la dentist, cat anuntul candid al ministrului Eugen Nicolaescu ca, pana la aflarea vestii, dansul personal habar n-avea ca ministerul ramasese dator cu ceva, undeva.
         Predecesorul predecesorului
         Sa fim seriosi. Nicaieri in lume mandatul unui minister nu se preia ca mata-n sac si cu sacul bine legat la gura, asa incat sa nu stii ce contine, pana nu se aud dinauntru semnale clare de miau, de ham sau de cucurigu.
         Ministerul se preia cu activ si pasiv, inclusiv toata arhiva, cu care nu-si face ministrul capul calendar, dar pe care o cunosc functionarii la perfectie, iar ministrul n-are decat sa apese pe un buton ca sa primeasca raspuns la orice intrebare, daca stie sa intrebe.
Iar, daca nu stie, atunci n-are alta solutie decat sa dea vina pe mostenirea trecutului, ceea ce a si facut, ocolind abil numele uselistului predecesor si nominalizand ministrii Bazac si Cseke, respectiv predecesorii predecesorului si fara sa observe ca, mergand pe aceeasi scara in sus, poate ajunge la predecesorul predecesorului predecesorilor, adica exact la Eugen Nicolaescu. Cerc vicios.
         In ce ma priveste, citind presa si privind viciosii din cerc, n-am inteles cine a facut contractul, cine n-a platit banii si cine trebuia sa transmita datoria din neam in neam, ca la vesnica pomenire, pentru ca sa ajunga tarasenia la neprihanitul Nicolaescu, inainte sa vina cineva si sa-i blocheze conturile.
         Nimeni nu mai negociaza dupa ce a castigat irevocabil
         Culmea neprihanirii cu care e inzestrat domnul ministru al Sanatatii se observa insa abia cand explica presei ce teapa se pregateste sa le dea celor de la Viena, cand vor afla pe nepusa masa ca in contul din care cred ca vor scoate milioane de euro nu sunt decat cativa lei, cam cat costa o punga cu cartofi vechi si scofalciti.
         Abia atunci ii va strange cu usa omologul bucurestean, care abia asteapta un targ cu ei: va plati, daca se tocmesc, ca la piata. Mai intai negocierea, pe urma plata.
         Din capul locului, sa negociezi paguba cu cel care te-a dat in judecata, a cheltuit cu avocatii si s-a dus la toate termenele in instanta, castigand definitiv si irevocabil dreptul de a-ti lua banii din cont fara discutii, asta nu cred ca ajuta mai mult decat o frectie la un picior de lemn.
         Sa fim seriosi: cine se apuca sa negocieze un lucru deja castigat si bun de incasat? Nu cred ca gasesti in toata Austria pe unul atat de habarnist, incat sa se adreseze organelor executoare cu bizara solicitare: "Fratilor, noi ne-am razgandit. Retragem pretentiile, facem rabat, ii executam pe romani la promotie, intrucat nu rezistam omologului nostru simpatic de la Bucuresti pe care romanii l-au procurat probabil la second hand. Tocmai am facut blatul cu el. Prosit!".
         Istoria se repeta?
         Adevarul este ca nu atat executarea silita a Ministerului Sanatatii este ingrijoratoare, cat faptul ca ministrul nu sesizeaza ca a preluat ministerul cu activ si pasiv.
         Trimiterea catre mostenirea trecutului este astazi o chestiune desueta, iar daca maine mai apar si alte obligatii, despre care i se pare ca este normal sa nu stie cata vreme nu i s-a atras atentia la instalare, asta nu scuza pe nimeni. Asta il acuza.
Iar ideea ca, daca nu mai are bani in cont, atunci austriecii se vor multumi cu praful de pe toba, il acuza si mai rau. In plus, exista riscul sa bage de seama partenerii nostri ca tergiversam sub pretext ca negociem si negociem numai ca sa tergiversam.
         De altfel, singurul argument al domnului Nicolaescu pentru aceste negocieri este acela ca nu avem dreptul sa nu incercam. Ar fi corect, daca nu exista pericolul sa apara noi intarzieri, noi penalitati, iar succesorul domnului Nicolaescu sa se apere explicand ca a preluat mata-n sac si ca asta nu e vina lui.