Tocilarul african? Aceasta a fost eticheta colectiei Givenchy creata de Riccardo Tisci, desi nu a fost primul gand care ne-a venit in minte in momentul in care scena a fost invadata de razboinicii deloc tocilari. Motive tehno-tribale poate; print-urile lui Tisci au fost bazate pe tehnologia disectiei sunetelor si reconfigurate ca modele tribale. Boxe enorme si sisteme home au fost desfacute in partile lor componente, rearanjate intr-un model perfect simetric, cu detalii in culori primare deschise – aceasta a fost inovatia lui Tisci. Designerul lucreaza aceleasi siluete sezon dupa sezon – croieli formale, pantaloni scurti peste colanti la care se adauga un hanorac sau o parka- si isi lasa imprimeurile sa ridice colectia cat mai sus.
Nu e nicio surpriza aici, deoarece imprimeurile sale au functionat efectiv pana acum ca si biografie a sa. Acest capitol a reprezentat transgresia lui de la iubirea fata de America Latina catre Africa. A declarat ca iubeste libertatea baietilor africani, modul in care isi asorteaza hainele. Isi aduce aminte si de baieteii care carau boxe enorme. Dar triburile lui Tisci au fost destul de catolice de aceasta data. (cu un “c” mic, apropo, cu toate ca s-a mentionat numele lui Iisus in colectie ca o trimitere la esenta catolica a lui Tisci). Toate dungile au evocat Africa, dar s-au si asemanat cu cele de la rugby. A folosit si teme imprumutate de la cultura skater-ilor din L.A., o fascinatie recenta de a sa.
Toate aceste lucruri vor face ca tribul lui Tisci sa fie si mai vizibil decat este. Primavara viitoare vom vedea strazi pline de adolescenti dungati. Dar avem o imagine optimista, cum este de atfel si colectia. “Este un moment de dragoste”, dupa cum a declarat Tisci in spatele scenei. Chiar asa, iubirea a dat buzna cand el nici nu o cauta – si nu s-a putut abtine sa nu o traspuna pe scena.
Sursa foto: Facebook.com