Dumitru Caracostea critic si istoric literar

CRACOSTEA, DUMITRU

     Dumitru Caracostea s-a născut la data de 10 martie 1879, la Slatina şi a murit pe data de 2 iunie 1964, la Bucureşti.

     Critic şi istoric literar.

     Provine dintr-o familie de intelectuali. Prin tatăl său, era de origine aromână.

     Şcoala primară şi prima clasă de liceu la Slatina; continuă şi termină studiile liceale în capital, la «Sf. Sava». Cursurile    Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1900-1907), unde îl are professor, printer alţii, pe Titu Maiorescu şi pe Ovid Densusianu. Influenţa acestora este hotărâtoare.

     În 1909, obţine o bursă de studii în străinătate; pleacă la Viena, unde va lucra sub îndrumarea directă a lui W. Meyer-Lübke. În 1913, susţine două doctorate, unul în filosofie, celălalt în filologie romanică.

     Odată cu izbucnirea războiului (1914), se întoarce în ţară; din 1920 predă cursuri la Universitatea din Bucureşti, mai întâi ca docent, iar din 1930 ca profesor titular la catedra de istorie a literaturii moderne şi folclor.

     Prin strădaniile sale, în 1933 ia fiinţă Institutul de Istorie Literară şi Folclor, sub patronajul căruia va apare, între altele, seria de «mărturisiri literare» ale unor scriitori români contemporani.

     În 1938, este ales membru al Academiei, fiind o vreme şi preşedinte al secţiei literare.

     În timpul războiului, devine director al Fundaţiei pentru Literatură şi Artă.

     După război se pensionează (1 octombrie 1944).

     Activitatea literară şi ştiinţifică a lui Dumitru Caracostea se desfăşoară cu precădere în două direcţii: studiile de folclor şi exegeza operei eminesciene.

     Lucrările lui asupra baladei populare fundamentează o nouă metodă de cercetare, aceea a «geografiei folclorice». Comentariile eminesciene se disting prin dubla perspectivă pe care o urmează: una dinamică (geneza poemelor) şi alta «statică» («arta cuvântului»).

OPERA:

     Poetul Brătescu-Voineşti, Bucureşti, 1921; Mioriţa în Moldova, Muntenia şi Oltenia, Bucureşti, 1924, Izvoarele poemei «Luceafărul», Bucureşti, 1926; Personalitatea lui Eminescu, Bucureşti, 1926; Un mare critic român modernist: domnul Eugeniu Lovinescu ,Bucureşti, 1927; Izvoarele lui G.Asaki, Bucureşti, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată şi folclor, Bucureşti, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, curs litografiat, Bucureşti, 1931-1932; Balada populară română, curs litografiat, Bucureşti, 1932-1933; Prolegomena argheziană, Bucureşti, 1937; Arta cuvântului la Eminescu, Bucureşti, 1938; Simbolurile lui Eminescu, Bucureşti, 1939; Semnificaţia lui Titu Maiorescu, Bucureşti, 1940; Expresivitatea limbii române, Bucureşti, 1942; Creativitatea eminesciană, Bucureşti, 1943; Critice literare, I-II, Bucureşti, 1943-1944; Poezia tradiţională română, I-II, Bucureşti, 1969; Studii eminesciene, Bucureşti, 1975.

Sursa foto: http://gazetanoua.ro/index.php?mod=stiri&id=15286&title=Dumitru-Caracostea--intre-orasul-amfiteatru-si-micul-Paris.html