Dimitrie Cantemir om de stiinta si de stat

CANTEMIR, DIMITRIE

            Dimitrie Cantemir s-a născut la data de 26 octombrie 1673 şi a încetat din viaţă pe data de 21 august 1723, la Dimitrievka.

            Scriitor, filosof, om de ştiinţă şi de stat, umanist.

            Tatăl, Constantin Cantemir, fusese domn al Moldovei (1685-1693); mama, Ana (născută Bantăş), se trăgea dintr-o familie de boiernaşi.

            Tânărul principe învaţă la Iaşi spravegheat de Ieremia Cacavelas şi scrie, până la 1700, Divanul, Matafizica şi Logica.

            Ostatic la Poartă, îşi continuă studiile la Academia Grecească a Patriarhiei din Constantinopol. Aici a trăit, cu întreruperi, mai bine de 20 de ani, cunoscând lumea musulmană, vechea înţelepciune arabă, credinţele şi limbile orientale; a studiat istoria, teologia, folclorul mahomedan, devenind primul nostru orientalist; pătrunde în mediul ambasadelor puterilor străine, întâlnindu-i pe trimişii Regelui Ludovic al XIV-lea, ai Ţarului Rusiei şi ai Republicii olandeze. Participă în oastea turcească la asediul Cetăţii Petravaradin şi la dezastrul de la Zenta (1697).

            Alcătuieşte Tratatul de muzică turcească (1703) şi Istoria ieroglifică (1705).

            Ajungând Domn al Moldovei (1710), încearcă statornicirea unui stat centralizat domnesc. Tratatul de alianţă cu Petru cel Mare (Luţk, 1711) şi proclamaţia către toată ţara (1711) stau la baza concepţiei politice dezvoltate în Descrierea Moldovei.

            În urma înfrângerii de la Stănileşti (1711), părăseşte ţara, stabilindu-se pentru totdeauna în Rusia, la început în Ucraina (1711-1719), apoi la Petersburg (1719-1721).

            Ministru şi sfetnic al ţarului în perioada reformelor lui Petru I; redactează impulsionat de Leibniz, Descrierea Moldovei, pe baza căreia este ales membru al Academiei din Berlin (1714), la propunerea filosofului german; paralel Istoria Imperiului Otoman (1716), tradusă în engleză, 1734; în franceză, 1743; germană, 1745;

            Ia parte la expediţiile ţarului la Marea Caspică (1722), scrie Sistema religiei mahomedane (1722) şi Hronicul româno-moldo-vlahilor (versiunea latină terminată în 1717, din cea românească doar tomul I, redactat între 1719-1722).

            Ultima acţiune politică – participarea la expediţia ţarului în Caucaz (1722).

            Moare la reşedinţa sa din Dimitrievka, în vârstă de 50 de ani.

            Înmormântat la Moscova, osemintele i-au fost aduse în ţară şi reînhumate la biserica Trei Ierarhi din Iaşi (1935).

            Cel mai de seamă cărturar din perioada veche a literaturii noastre, precursor al Şcolii Ardelene, Dimitrie Cantemir este, după G. Călinescu, «Lorenzo de medici al nostru»

OPERA:

            Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea...(greceşte şi româneşte), Iaşi, 1698, Divanul, Bucureşti, 1969; Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, traducere de N. Locusteanu cu titlul Metafizica, Bucureşti, 1928; Compendiolum universae logices institutiones, în Opere, VI, Bucureşti, 1883; Ioannis Baptistae Helmont, Phisices universalis doctrina, în Opere, VI, Bucureşti, 1883; Istoria ieroglifică, în Opere Complete, IV, Bucureşti, 1973; Tratat de muzică turcească, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Literare, seria a doua, tom 32, 1910; Panegyricum juvenis principis Russiae et Moldaviae, St. Petersburg, 1914; Monarchiarum phisica examinatio (Studiu asupra naturii monarhiilor), în Studii, revistă de istorie, IV, nr.1, 1961;Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1973; Historia incrementorum  atque decrementorum Aulae Othomanicae, în Opere, III, 1876 – Partea I şi IV, 1878, Partea a II-a, 1883; Viaţa lui Constantin Cantemir, Bucureşti, 1973; Evenimentele Cantacuzinilor şi Brâncovenilor, Bucureşti, 1878; Hronicul vechimei a Româno-Moldo-Vlahilor, în Opere VIII, Bucureşti, 1901; Loca obscura in Cathechisi.(1720, inedită); Scrisoarea lui D.C. către contele Golovkin, în revista de filosofie, XVII, nr.1, 1970; Despre Coran, Cernăuţi, 1927; De muro Caucaseo (1722), în Commentarii Academiae Scientiarum Petropolitanae, St. Petersburg, 1926;Collectanea Orientalia, în Opere, VII, Bucureşti, 1883.

Sursa foto: http://www.roportal.ro/articole/dimitrie-cantemir-4544.htm