Stolnicul Constantin Cantacuzino

CANTACUZINO, CONSTANTIN

     Constantin Cantacuzino (Stolnicul) s-a născut, se pare, în anul 1640, şi a murit la data de 7 iunie 1716, la Constantinopol.

     Istoric şi umanist.

     Provine dintr-o familie boierească cu un important rol politic în Muntenia, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, care a dat ţării trei domnitori şi, de-a lungul timpului, mai mulţi oameni de cultură.

     A studiat în ţară, la Constantinopol şi la Padova, formându-şi o vastă şi seriasă cultură umanistă, întemeiată pe buna cunoaştere a limbilor elină, greacă şi latină.

     În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, dar mai ales sub Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino, a jucat un rol politic important , dirijând orientarea externă a principatului muntean în direcţia unei treptate şi prudente îndepărtări de Imperiul Otoman şi a apropierii de Austria şi Rusia

     Datorită acestei atitudini a fost ucis de turci, împreună cu fiul său, domnitorul Ştefan Cantacuzino, în 1716.

     A purtat corespondenţă diplomatică şi pe teme culturale cu importante personalităţi ale timpului (Ioan Cariofil, generalul Marsigli ş.a.) şi a colaborat cu traduceri efective sau în calitate de consultant la elaborarea unor tălmăciri de lucrări religioase ale fraţilor Radu şi Şerban Greceanu (între ele şi Biblia tipărită la Bucureşti în 1688), contribuind astfel la procesul de îmbogăţire şi mlădiere a limbii române scrise.

    A tipărit la Padova, în 1700, o hartă a Ţării Româneşti, destinată cârmuitorilor politici şi negustorilor străini.

    Opera sa fundamentală rămâne însă, Istoria Ţării Rămâneşti, începută în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) dar rămasă neterminată. În ea stolnicul Constantin Cantacuzino discută în spirit critic problema izvoarelor istoriografiei naţionale precum şi problemele principale ale vechimii poporului român: romanitatea, comunitatea de origine şi continuitatea populaţiei româneşti în Dacia, situând istoria naţională într-o perspectivă filosofică mai generală.

OPERA:

     Fragment, dintr-o cronică pre scurt a românilor, în Istoria Moldo-României, I, Bucureşti, 1858; ediţie M. Kogălniceanu în Cronicile României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei, I, ediţia a doua, Bucureşti, 1872; Operele lui Constantin Cantacuzino, ediţia N. Iorga, Bucureşti, 1901; Istoria Ţării Româneşti, ediţia N. Cartojan şi D. Simonescu, Craiova [1944]; aceeaşi în Cronicari munteni, vol.I, Bucureşti, 1961.

Sursa foto: http://www.faxmedia.ro/personalitatea-zilei/constantin-cantacuzino/100.html