Se spune că trei călugări au poposit în zona comunei Niculițel, atrași de frumusețea locului și impresionați de mireasma pădurii de tei care înconjoară dealul Cocoșului. Într-o dimineață, Visarion, Gherontie și Isaia au auzit cântatul unui cocoș sălbatic și o toacă, prin urmare au decis să cumpere pământul de la o localnică și să ridice o mănăstire la poalele dealului.
Manastirea Cocoș a fost recunoscuta, în anul 1841, drept centrul spiritual al romanilor din Dobrogea, intrând atunci în evidența Imperiului Otoman. Pe atunci era un lăcaș de cult din nuiele și lut, urmând ca în anul 1853 să se construiască o biserică din piatră. Actuala mănăstire datează din 1911 și a fost pictată în stil neo-bizantin de artistul italian F. de Biasse.
În anul 1971 s-a descoperit, în urma unei ploi torențiale, cupola unei cripte pe o uliță a comunei Niculițel. Aici au fost găsite osemintele a patru martiri: Zotic, Attal, Kamasie și Filip, care au fost datate din anii 303-304, pe vremea marii persecuții a lui Diocletian. Moaștele au fost depuse la Mănăstirea Cocoș, fapt care aduce an de an mii de pelerini să se închine aici între 2 - 4 iunie, când sunt prăznuiți cei patru sfinți.
Citește și: Muntele Băișorii, locul din Cluj care seamănă cu stațiunile de schi din Alpi!
Urmărește-ne pe Facebook dacă ți-a plăcut articolul. Dă Like paginii noastre pentru a afla mai multe noutăți sau descarcă aplicația gratuit din Google Play!
Sursa foto: ://blog.icar.ro/legenda-manastirii-cocos/