Petru Maior istoric, filolog si scriitor roman transilvanean

MAIOR, PETRU (circa 1761 - 1821)

            Opera ÅŸi personalitatea lui Petru Ma­ior, corifeu al Åžcolii ardelene, au lăsat o puternică amprentă asupra societăţii româneÅŸti transilvănene din prima ju­mătate a veacului al XlX-lea.

            S-a născut la CăpuÅŸu de Câmpie (jud. MureÅŸ), într-o familie de cărturari. Tatăl, George Maior, a oferit celor opt copii ai săi o educaÅ£ie îngrijită. Al treilea dintre ei, Petru, a învăţat la Târgu Mu­reÅŸ, apoi la Sibiu ÅŸi Blaj. Ca bursier la Roma (1774 - 1779), a studiat teologia ÅŸi filozofia în cadrul Colegiului De pro­paganda fide, după care, timp de un an, a făcut dreptul canonic la Viena. Întors în Å£ară, a fost profesor de logică, meta­fizică ÅŸi drept natural la Blaj. Învăţat cu renume ÅŸi ÅŸtiutor a mai multor limbi străine (vorbea latina, italiana, greaca ÅŸi germana), Petru Maior a primit, la 2 septembrie 1808, postul de cenzor la Tipografia din Buda, «să poată lucra pentru neamul românesc ÅŸi să facă cărÅ£i de care au lipsă românii».

            Anii petrecuÅ£i la Buda au fost rodnici în rezultate. După slujbă, în timpul liber, Petru Maior intra deseori în bibliotecile bogate în documente ale oraÅŸului ÅŸi culegea informaÅ£ii despre trecutul poporului nostru, istoria ro­mânilor fiindu-i ÅŸi pasiune ÅŸi princi­pală preocupare. În 1812 a publicat «Istoria pentru începutul românilor în Dachia» ÅŸi parÅ£ial, un an mai târziu, «Istoria bisericii românilor». Ambele lu­crări l-au pus în conflict cu personajul de tristă memorie, Ioan Bob, episcopul «fur ÅŸi răpitor» al Blajului, care - prin reclamaÅ£ii adresate Palatinului Unga­riei - a cerut retragerea ÅŸi confiscarea lor.

            Opera istorică a lui Petru Maior este construită cu riguroasă argumentaÅ£ie ÅŸtiinÅ£ifică, pe baza ideilor scumpe uma­nismului românesc: originea latină ÅŸi unitatea poporului nostru, formarea lui pe meleagurile noastre, permanenta sa existenţă în aceste locuri.

            Pe plan politic-social, Petru Maior a luptat pentru uÅŸurarea situaÅ£iei ţărăni­mii iobage, pentru limitarea puterii nobiliare. A fost unul din cei care au militat pentru luminarea poporului prin cultură.

            «Acum au sosit acel timp bine primit scria el - ca românii, smulgându-se din grosul întuneric al urâtei neÅŸtiinÅ£e, să se deÅŸtepte a-ÅŸi lămuri limba sa cea română ÅŸi, lucrând cu bunul său talent, să se procopsească întru ÅŸtiinÅ£e, din care se naÅŸte întregirea minÅ£ei ÅŸi ca urmare în tot felul de fapte bune.»

            Petru Maior a promovat ideea de unire ÅŸi pace între popoare: «...toÅ£i oamenii, neluându-se în seamă întâmplătoarea lor numire, să se iubească unul pe altul ca fraÅ£ii ÅŸi o naÅ£ie să alerge cu ajutor alteia spre înaintarea culturii, de la care depinde fericirea pe pământ; aceasta dacă o face vreo naÅ£ie arată că au ajuns la adevărată cultură... iar din contră, dacă cineva într-acea se sileÅŸte ca să pună piedici ori culturii sale, ori luminării altei naÅ£ii, lămurit arată că se află încă ÅŸi acum în vechea barbarie ÅŸi greu păcă­tuieÅŸte împotriva naturii, mama tuturor, care porunceÅŸte a se îndeplini înÅ£elegerea ÅŸi voinÅ£a fiecărui om».

            Petru Maior a activat ÅŸi în domeniul lingvisticii în lucrarea «DisertaÅ£ie pen­tru începutul limbei româneÅŸti» el a for­mulat, pentru prima dată în această ÅŸtiinţă, teza originii limbii române nu din latina clasică, ci din latina populară. În anul 1819 a publicat o carte de orto­grafie: «Ortographia romana sive latino-valachica...». Tot în 1819 a publicat o altă carte de lingvistică intitulată «Dialog pentru începutul limbei române între nepot ÅŸi unchi». A colaborat, de asemenea, la redactarea DicÅ£ionarului apărut la Buda în 1825.

            Iluminist prin formaÅ£ie, multilateral ca activitate, patriot prin simÅ£ire, Petru Maior stă la loc de mare cinste în cultura ÅŸi istoria patriei noastre.

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/93/PetruMaior.jpg