Matei Basarab domn al Tarii Romanesti

MATEI BASARAB (1632 - 1654)

            Domn al Ţării RomâneÅŸti, Matei Basarab a fost, aÅŸa cum scrie cronica, «din naÅŸterea lui... boiar din sat din Brâncoveni». Era al doilea fîu al marelui vor­nic Danciul ÅŸi al jupânesei Stanca, înainte de a se înscăuna, a fost postel­nic (în vremea lui Mihai Viteazul), pa­harnic (între 1611 - 1628), mare agă (din 1628). În urma luptelor dintre Leon Vodă (1629 - 1632) ÅŸi boierii nemulÅ£umiÅ£i de cârmuirea sa rapace, Ma­tei aga din Brâncoveni, unul din capii opoziÅ£iei, a fost ales domn. Ridicarea în tron a lui Matei, în toamna anului 1632, a fost un act de voinţă al ţării, prin el întrerupându-se astfel seria voie­vozilor numiÅ£i direct de sultan.

            Datorită integrării lui în politica tradi­Å£ională a dinastiei Basarabilor, precum ÅŸi datorită rudeniei cu CraioveÅŸtii - respectiv cu Neagoe Basarab - Matei vodă a adoptat numele Basarab. În timpul cârmuirii sale îndelungate, eco­nomia a cunoscut o puternică dezvol­tare. Au luat fiinţă ateliere de tip ma­nufacturier, aÅŸa cum au fost moara de hârtie de pe Valea Oltului sau manufactura de sticlă din vecinătatea de miazănoapte a TârgoviÅŸtei. S-au reluat vechile exploatări de minereuri de la Baia de Fier, de la Baia de Aramă. În ciuda existenÅ£ei monopolului otoman, relaÅ£iile comerciale s-au întins, s-au dezvoltat.

            Obligat să facă faţă lăcomiei mereu crescânde a înaltei PorÅ£i, Matei Basarab a fost silit să adopte o politică finan­ciară severă. Dealtfel, suzeranitatea otomană, cu implicaÅ£iile ei negative asupra dezvoltării Ţării RomâneÅŸti, a constituit pentru domnitor o problemă de acută importanţă. Întocmai mari­lor predecesori, Matei Basarab a urmă­rit înlăturarea tutelei exercitate de înal­ta Poartă asupra statului său. Dându-ÅŸi seama că singur în luptă are puÅ£ini sorÅ£i de izbândă, principele muntean a cău­tat să câÅŸtige prieteni ÅŸi ajutor din afară. A trimis solii la Viena, la VeneÅ£ia. A căutat să realizeze o unire cu căpeteniile bulgarilor, dornice ÅŸi ele de eliberare. A intrat în legătură cu Liga creÅŸtină, alianţă politică antiotomană, formată din Polonia, VeneÅ£ia, Imperiul habsburgic. Apreciind rolul pe care Matei Basarab îl poate avea în luptele cu turcii, Liga creÅŸtină l-a numit «general al întregului Răsărit».

            Anii de domnie ai lui Matei Basarab au fost rodnici pe tărâm cultural-artistic. În vremea lui s-a reluat activitatea tipografică, imprimându-se la Câmpu-lung, la TârgoviÅŸte, la Govora, la Dealu peste douăzeci de titluri de carte (între ele «Pravila de la Govora» în 1640 ÅŸi «îndreptarea legii» din 1652). În timpul domniei sale a funcÅ£ionat la TârgoviÅŸte o vestită ÅŸcoală cu caracter umanist Matei Basarab a fost unul dintre cei mai mari ctitori români din timpul evului mediu. Lui i se datoresc ridicări sau refaceri de prestigioase mo­numente: Arnota, CăldăruÅŸani, Gura Motrului, Plumbuita, Brebu - aflate în Å¢ara Românească ori altele, în Transilvania, Moldova ÅŸi chiar în Bul­garia (la Vidin, la SviÅŸtov). În incinta unora dintre aceste ctitorii s-au con­struit frumoase case domneÅŸti, pre­Å£ioase exemplare de arhitectură laică medievală.

            În vasta lui activitate, Matei Basarab a fost sprijinit de soÅ£ia sa, Elena, soră cu UdriÅŸte Năsturel, cărturarul vestit al Ţării RomâneÅŸti din acea epocă. După mai mult de două decenii de gu­vernare, timp în care «Å£ara iubea pre domn ÅŸi domnul pre Å£ară» - cum con­semnează cronicarul Radu Popescu - în casele domneÅŸti de la TârgoviÅŸte «fiind slab ÅŸi ajungând la adânci bătrâneÅ£e, puÅ£in s-au războlit ÅŸi când au fost luna aprilie 9 zile în anul 1654, duminică dimineaÅ£a, au răposat...»

Sursa foto: http://www.lovendal.net/wp52/wp-content/uploads/2009/10/Matei-Basarab.jpg