Macarie este autorul primelor tipărituri efectuate pe pământul românesc: un Liturghier în anul 1508, un Octoih în anul 1510 ÅŸi, doi ani mai târziu, în 1512, un Evangheliar. Macarie învăţase meÅŸteÅŸugul imprimării cărÅ£ilor la VeneÅ£ia.
De acolo a venit în Å¢ara Românească, chemat fiind de Radu cel Mare. S-a stabilit ÅŸi a lucrat la Dealu, lângă TârgoviÅŸte.
Munca lui Macarie a întâmpinat greutăţile inerente începutului. Hârtia se cumpăra anevoie, în cantităţi mici, de la negustorii sibieni care o aduceau din părÅ£ile Italiei sau Germaniei. Literele ÅŸi ornamentele se sculptau în lemn cu migală, ÅŸi realizarea lor dura mult. Cele trei cărÅ£i ieÅŸite din teascurile tiparniÅ£ei de la Dealu, prin priceperea ÅŸi osteneala lui Macarie, marchează un eveniment cultural, care s-a împlinit la noi înainte sau chiar mult înainte de a se fi cunoscut în alte state mai mari, mai puternice din estul ÅŸi sud-estul european. Ele au circulat prin danii făcute de domnie, nu numai în cuprinsul Ţării RomâneÅŸti ori în Transilvania, ci ÅŸi în Bulgaria în Serbia, la muntele Athos. Difuzarea cărÅ£ii tipărite pe pământul românesc în mediul sud-dunărean a contribuit la păstrarea culturii popoarelor balcanice, înscriindu-se astfel în politica complexă purtată de domnii munteni întru sprijinirea ţărilor ocupate de înalta Poartă. Tipăriturile lui Macarie reflectă ÅŸi sentimentele de patriotism ale cărturarului-tipograf. În paginile Liturghierului din 1508, se află, spre exemplu, un pasaj care, prin conÅ£inutul lui, a fost pe drept numit «Rugăciune pentru apărarea ţării»: «încă ne rugăm - menÅ£ionează textul, într-o formulare specific medievală - pentru păzirea acestui loc ÅŸi acestui locaÅŸ ÅŸi întregii cetăţi ÅŸi a ţării de foamete, de prădăciune de cutremur, de potopuri, de sabie de năvălirile străine».