Costumul femeiesc de Vrancea se distinge prin sobrietatea şi gustul ales. Ia capătă frumuseţe şi strălucire prin bogăţia firului metalic alb ori galben, a betelei şi a fluturilor aruncaţi ici şi colo nu-şi găseşte rival decât în ia de Muscel. Croită din patru lăţimi de pânză ţesută în două iţe, cămaşa foloseşte croiul fără pierderea vreunei bucăţi de pânză. Pentru a-i da lărgimea cuvenită, femeia are grijă să introducă sub braţ „foroclina“ (clin) şi bucata pătrată de pânză, numită „pavă“. La gât, cămaşa se strânge printr-un creţ simplu şi gulerul cusut în motivele specifice Vrancei. Jos, la mânecă, se termină prin manşetă răsfrântă, numită „brără“ şi care are aspectul unui volan. Ornamentarea cămăşii se face cu motive geometrice şi florale stilizate. Distribuite în rânduri şi altiţă, sub care sade întotdeauna încreţul, motivele păstrează echilibrul între câmpul floral şi albul pânzei. Ea se ornamentează jos la mână, cu trei rânduri pe mânecă, dar şi cu un singur rând (la ia fără altiţă) de o parte şi de alta, în locul celorlalte rânduri apărând cheiţe lucrate în fir auriu si subliniate de mici sabace.
Încreţul iei de Vrancea se lucrează în culoarea alb sau galben, cu punctul „crucea“ sau „înaintea acului“. Deasupra încreţului stă altiţa mărginită de fâşii lucrate în lănţişor cu fir alb sau galben. Altiţa, destul de lată, numără până la 4-5 rânduri de motive, aşezate orizontal şi despărţite între ele prin aceleaşi fâşii înguste de fir metalic. Pe piept, vrânceanca distribuie două până la patru rânduri de motive, care se plasează lângă gura cămăşii şi ea ornamentată bogat. Spatele se ornează simplu de o parte şi de alta a umerilor, acolo unde se vede din pieptar. De la brâu în jos se poartă fota strâmtă, specifică Moldovei, căreia vrâncencele îi spun catrinţă. „Catrinţa“ se ţese în patru iţe şi se ornează cu alesături în „vrâste şi motive geometrice, pe ambele părţi care se suprapun în faţă.
Romburi, triunghiuri, pătrate alese cu fir metalic alb sau mătase în culori de violet, bleu, roşu, verde sunt motivele şi culorile cu care se ornamentează catrinţa de Vrancea, motive plasate de-a lungul vrâstelor înguste (l-2 cm). Uneori, poalele fotei sunt subliniate de vrâste în „linii frânte“, în culori de alb, bleu, gri, fir metalic. Punctul specific cusăturii de Vrancea este de obicei, crucea şi lănţişorul. Pentru a da aspectul cuvenit firului metalic lănţişorul de Vrancea se coase deosebit de lănţişorul obişnuit. Elementele din motivele ornamentale poartă denumiri ca acestea: steluţe, coarnele berbecului, cârlige, ochiuleţe etc. Pe cap se foloseşte ştergarul sau „fruntariul“, în formă dreptunghiulară, cu lăţimea de circa 40 cm. În picioare se poartă opinci şi obiele, apoi ciorapi de lână, într-unul sau 5 cârlige. Peste costum, femeia poartă sumanul de dimie, ornamentat cu modele formate din cusătura maşinii de cusut, plasate de-a lungul piepţilor, la mâneci, guler şi buzunare.