Să ne cunoaştem candidaţii… Nicolae Neagu, senatorul căcărăilor

Să ne cunoaştem candidaţii… Nicolae Neagu, senatorul căcărăilor

         Mai bine spus câte parale valorează, că de făcut parale ca senator a tot făcut, deşi activitatea sa în mandatul de parlamentar din perioada 2004 – 2008 a fost egală cu zero!  În urmă cu patru ani, Ion Ariton l-a zdrobit efectiv la Sibiu, câştigând detaşat cu 23.907 voturi (49,38%), ceea ce înseamnă mai mult decât dublul voturilor obţinute căznit de sibianul Nicolae Neagu. Tot atunci, în 2008, Klaus Iohannis le recomanda sibienilor să-i voteze la „parlamentare” pe liberalii Nicolae Neagu, Eugen Mitea şi Virgil Popa. Rezultatul? Niciunul nu a câştigat alegerile şi au rămas pe dinafara Parlamentului României!  La vremea respectivă cei trei candidaţi liberali împânziseră oraşul cu propriile chipuri zâmbăreţe pe panouri enorme şi costisitoare, că liberalii erau la guvernare şi aveau bani, iar Neagu era şi este încă acţionar principal la o firmă de panotaj.
         Domnul Nicolae Neagu şi-a realizat visul său de a deveni parlamentar în anul 2004, candidând din parte PDL-ului, partid în care a şi ocupat fotoliul de preşedinte al filialei Sibiu. După ce a pierdut şefia locală la PDL şi un loc pe listele de candidaţi ale partidului pentru alegerile din 2008, senatorul încă în funcţie a migrat rapid la PNL, fiind primit acolo cu braţele deschise de către preşedintele Mircea Cazan, care l-a onorat şi cu funcţia de vicepreşedinte. Prietenia „pe viaţă” a durat doar până când Neagu a dorit să devină preşedintele organizaţiei judeţene a liberalilor prin detronarea lui Cazan. S-a declanşat un mic „răzbel” în luna mai 2010, când cei doi fraţi pătaţi de la alegerile parlamentare din urmă cu doi ani, Nicolae Neagu şi Mircea Cazan, nu ştiau cum să-şi dea reciproc la gioale cât mai eficient. Iată ce declara ultimul: „Din păcate, am ajuns să fiu dezamăgit chiar de colegul nostru, domnul Nicolae Neagu, pe care l-am susţinut pentru funcţia de vicepreşedinte al PNL, căruia i-am propus să vină alături de noi, să facem echipă pentru partid. Strategia domnului Neagu nu a urmărit nimic altceva decât o încercare disperată de a-mi lua locul. Ce este şi mai regretabil este că domnul Neagu a crezut că îi poate amăgi pe liberali. Nu e deloc aşa. Dovadă că am ştiut de la bun început ce pune la cale”. Păi nu ai prea ştiut, măi nea Cazane, că dacă ştiai îi spuneai „pas” atunci când a venit cu basca în mână ca să se înscrie în partid! Tot Mircea Cazan: „Aşa cum am spus de la lansarea proiectului – program politic, PNL-ul trebuie să trăiască fără minciuni şi fără trădători. PNL nu este şi nu va fi partidului unor grupuri oculte. Noi trebuie să câştigăm alegerile demonstrând că suntem buni, nu prin racolări de la alte partide. PNL-ul trebuie să fie al liberalilor sinceri şi cu adevărat puternici”. Asta cu „grupurile oculte” este comică rău, având în vedere că cei doi combatanţi în lupta pentru ciolan sunt amândoi masoni. Tragic este că nea Cazan are memoria scurtă, iar acum se pupă din nou pe gingii cu „trădătorul” şi „mincinosul” pe care-l beştelea în urmă cu doi ani, amândoi zâmbind de pe aceleaşi panouri electorale.
         Ascensiunea lui Nicolae Neagu ca politician este direct proporţională cu regresul fabricii „Metalcar” (numită „Metalurgica” până în anul 1990, când a fost „rebotezată”), al cărei manager a fost. Domnul    Nicolae Neagu a reuşit să distrugă o întreprindere cu renume internaţional în fabricarea de caroserii, ca urmare acţionarii hotărând încetarea producţiei în AGA din 30 noiembrie 2007. Iată că exact la un an după deces, pe 30 noiembrie 2008, foştii muncitori de la „Metalcar” plus neamurile lor şi-au exprimat, prin votul lor, „recunoştinţa” pentru cel care i-a lăsat fără slujbe, lăsându-l şi pe Neagu fără titlul de senator! Menţionez, doar în treacăt, câteva informaţii despre „activitatea laborioasă”  a conducerii „Metalcar”,  în frunte cu marele politician Neagu. La începutul anilor 90, imediat după privatizările „hei-rupiste”, firma producătoare de confecţii metalice s-a asociat cu nişte belgieni ca să producă sucurile „Skip”, deja uitate în România. Afacerea a fost un fiasco total, belgienii s-au dus din ţară şi „Metalcarul” la fel, s-a dus… de râpă! Domnul Neagu şi-a bătut joc de utilajele noi-nouţe ale fabricii, retehnologizată chiar în preajma evenimentelor din decembrie 1989, acestea fiind vândute ca „fier vechi” -   chipurile, pentru topit! -  taman în Cipru! Pot să dezvolt acest subiect, dar nu am suficient spaţiu tipografic şi oricum am divagat de la subiect, dar, dacă senatorul se  va „băşica” prin instanţe judecătoreşti şi mă va acuza de calomnie, am să revin cu detalii însoţite de probe. „Metalcar” este debitoare faţă de mai multe instituţii de stat, dar şi firme private, printre care şi Banca Comercială Carpatica (facsimil 1). Prin târg se zvoneşte că Ilie Carabulea i-a luat casa administratorului datornicei „Metalcar”, Nicolae Neagu, transfor­mându-l în boschetar. Cert este că acesta locuieşte în sediul administrativ al fabricii, modificând câteva birouri în camere pentru locuit. Parcă-l şi vedem pe domnul senator în chiloţi şi târlici, cu periuţa de dinţi în mână, ducându-se la buda din capătul lungului coridor. Oricum, faultat sau nu de Carabulea, Nicolae Neagu ne zâmbeşte de pe afişele electorale lipite pe autobuzele „Transmixt” ale aceluiaşi Carabulea.
         Actualmente vastele spaţii ale fostei fabrici comuniste sunt în paragină, parte din acestea fiind închiriate la sume de nimic următoarelor firme: S.C. Glas Concept S.R.L. (chirie: 560 euro + TVA/lună), S.C. Mastermob S.R.L. (chirie: 300 euro + TVA/lună) şi SC Trans Brothers S.R.L. (chirie: 100 lei cu TVA inclus/lună!!!). Firma fiului său, SC DHC System SRL, furnizoare de echipament pentru supraveghere, cu sediul la aceeaşi adresă cu „Metalcar”, adică str. Mihail Kogălniceanu, nr. 43, nu plăteşte chirie. Tot la aceeaşi adresă funcţionează şi firma de publicitate outdoor ADS Media SRL, care-i aparţine jupânului liberal Nicolae Neagu în persoană, acesta deţinând 75% din capital, restul acţiunilor fiind împărţite între Alexandru Muntean (15%) şi Daniela Beldean (10%). Firma deţine 34 de panouri în municipiul Sibiu, panouri monopolizate la alegerile locale din vara trecută de chipurile luminoase ale celor doi „tătuci” saşi: Klaus Iohannis şi Martin Bottesch.
         Ajuns vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu după alegerile locale din anul acesta, Nicolae Neagu vrea să profite de noua sa poziţie în administraţia sibiană pentru a băga pe gâtul unor americani (Fondul privat de investiţii „Commercial Real Estate Financing Inc.”) terenul intravilan al „Metalcar”-ului pentru construirea unui spital privat. Suma vehiculată pentru teren este de 6 milioane euro, ceea ce ar reprezenta o adevărată pleaşcă pentru Nicolae Neagu, administrator şi acţionar principal al „Metalcar”.
Funcţia de „doar” vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu nu satisface orgoliile lui Nicolae Neagu şi nici setea lui de putere. Se doreşte iarăşi senator ca să vegeteze încă patru ani pe banii contribuabilului român, cum a făcut şi în mandatul 2004 – 2008, când a deschis o singură dată gura în plenul Senatului, cu ocazia jurământului. Pentru ca să stea la taclale pe holurile Senatului şi la bufetul instituţiei, Nicolae Neagu o să primească în jur de 8000 de lei lunar, sumă care reprezintă indemnizaţia (salariul), diurnă în teritoriu (Sibiu) şi diurnă pentru deplasare (Bucureşti). Ca să-şi atingă scopul senatorul căcărăilor promovează o campanie electorală agresivă. Până şi biserica ortodoxă se află pe lista de campanie a oportunistului Neagu. Iată ce scrie pe blogul ,,Cisnădianu’ turmentat”: ,,Fostul preşedinte al PDL Sibiu, Nicolae Neagu, acum vicepreşedinte al PNL Sibiu şi candidat la postul de senator în colegiul 5,  şi-a făcut campanie electorală astăzi (21.11.2012), în biserica ortodoxă din Cisnădie cu acceptul şi sprijinul celor doi batmani care păstoresc oile… scuze… enoriaşii acestei biserici.(…) La Neagu mă aşteptam să încerce să-şi facă campanie prin biserici, dar mai ales prin bodegi pentru că ştim cu toţii că Neagu ăsta-i un beţivan ratat (în conceptul unei societăţi normale). Pentru România ăsta-i modelul de politician de anvergură!(…) Ce m-a mirat şi m-a impresionat plăcut este că au fost nişte enoriaşi, în curs de trezire, care au sesizat mârşăvia şi au vociferat, aşa mai cu capul plecat, că biserica nu-i afişaj electoral. Bravo şi felicitări celor care au avut o atitudine corectă faţă de aceşti nesimţiţi!(…) Ce m-a întristat foarte mult, este faptul că preotul Constantin, care îmi făcea o părere bună, nu a luat atitudine şi a permis acestui viermişor beţiv numit Neagu, să-şi facă campanie în biserică! Nu ştiu ce stă la baza acestei schimbări de atitudine a preotului Constantin, dar pot sa bănuiesc.” (http://cisnadie.wordpress.com/ 2012/11/21/musai-si-una-el-rect-orala-e-calda-e-de-azi-si-e-cu-popi-si-candidai-debun-simt/) Am lăsat textul aşa cum este, inclusiv cacofonia repetată („să-şi facă campanie”). Pare să nu mai conteze pentru biata limbă română schingiuită în ultimul hal, din moment ce zilnic auzim exprimări cacofonice de la politicienii aflaţi în campanie electorală pe micile ecrane, dar şi de la aşa-zişii jurnalişti cu care aceştia discută. Sau poate a fost o cacofonie intenţionată, fiindcă „viermişorul beţiv” este omul lui Căcărău? Se poate şi asta.
         Nicolae Neagu a schimbat partidul pentru că foştii colegi se convinseseră ce poamă este. Acum a schimbat şi Colegiul electoral în care candidează, ca să i se piardă urma şi să-l voteze „turma”. Să vedem însă ce o să spună urna…

Sursa foto: pnl.ro