Într-o lume care pare liniștită, conservatoare, puternică, așa cum este cea a bărbaților, se instalează din când în când momente de agitație. Și asta pentru că există femei cărora le place să “spargă” granițele, să iasă din cotidian și să demonstreze tuturor că nu există activiăți strict “de bărbat”, iar altele “de femeie”.
Într-o astfel de lume a pășit cu multă îndrăzneală, stăpânire de sine, profesionalism, dar mai ales cu dorința de a ieși în tipare și prahoveanca Roxana Bănăseanu, fost arbitru de fotbal masculin și pilot. A ţinut cu tot dinadinsul să depăşească prejudecăţile şi să-şi facă din pasiune o meserie de succes, chiar dacă domeniile preferate de ea au fost, de-a lungul timpului, acaparate și dominate de bărbaţi. Drumul nu a fost deloc unul bătătorit pentru Roxana, însă stăpână pe cunoştinţele ei şi cu o ambiţie de fier a reuşit să-l străbată cu fruntea sus şi să le demonstreze bărbaţilor care nu i-au dat pic de credit că locul ei nu este doar la cratiţă. Şi-a câştigat pe parcurs respectul colegilor de breaslă, păstrându-şi demnitatea şi feminitatea.
Pasiune și sacrificiu
Din adolescenţă, Roxana Bănăseanu a cochetat cu ativităţile „masculine". I-a plăcut fotbalul pe care l-a şi practicat în liceu, iar ulterior, în 2002 a intrat în arbitraj. În 2008 a reușit să promoveze în Liga a III-a, întrecându-i pe mulţi „cavaleri ai fluierului" prahovean, iar în prezent o găsim ca asistent la Liga a II-a.
Odată cu intrarea în lumea „balonului rotund" și-a asumat și gama bogată și diversificată de injurii de pe teren. Stăpânirea de sine a făcut-o să devină imună la toate catalogările şi “invitaţiile” microbiştilor.
A făcut și o serie de sacrificii pentru a rămâne în acest domeniu, unde recunoaște că mama sa nu a încurajat-o să rămână, pentru că a vrut s-o protejeze, să fie undeva mai în siguranță și departe de vorbele urâte și prejudecățile unor persoane. Din cauza unei probleme la genunchi, Roxana a fost suportat o intervenție chirurgicală. Pe atunci era studentă la Universitate Petrol Gaze (UPG) Ploiești. Și pentru că acasă nu a suflat o vorbă despre problemele ei, tânăra a fost nevoită să facă eforturi supraomenești pentru a se recupera. Au ajutat-o câțiva prieteni și colegi din arbitraj, iar la o lună după operație și-a reînceput antrenamentele. Cei de acasă aveau să afle din presă povestea fiicei lor, dar după un an de când tânăra trecuse acest moment de cumpănă. “Au plâns, m-au certat că de ce nu le-am spus, dar le-am explicat că n-am vrut nici să-i sperii și mi-a fost teamă că-mi vor interzice să mai practic arbitrajul, care era pentru mine și pasiune, dar și un mijloc de trai”, ne-a povestit Roxana.
“Mama m-a surprins zburând”
Ca și în cazul fotbalului, nici cu pasiunea pentru înălțimi nu a găsit încurajare din partea părinților, mai ales a mamei. În timpul liceului fugea de acasă, găsea tot felul de motive pentru a ajunge la zborurile cu parapanta de pe dealurile Câmpinei. “Mama a bănuit că e ceva în neregulă, iar într-o zi m-a urmărit. Însă când a ajuns a avut un mare șoc. M-a surprins zburând. N-avea ce să mai facă, m-a așteptat să aterizez, m-a certat că am mințit, dar toate aceste lucruri nu m-au oprit. Pasiunile sunt pentru mine «ca un drog»”, ne-a povestit Roxana.
Iar zborul este un alt hobby pe care prahoveanca vrea să-l transforme într-o carieră de succes. La 27 de ani s-a înscris la Școala Superioară de Aviație Civilă, unde a trecut cu brio examenele grele de admitere, iar acum mai are doar un pas în a fi pilot pe cursele de linie. „Am fost singura fată din serie, la pilotaj, însă m-am obişnuit să fiu în inferioritate numerică. Îmi place şi arbitrajul, şi pilotajul chiar dacă, în ambele situaţii, deciziile trebuie să le iei în fracţiuni de secundă. Doar că în cazul pilotajului, fracțiunea de secundă poate însemna diferența dintre viață și moarte", ne-a mărturisit Roxana, o femeie frumoasă, inteligentă și puternică și un exemplu concludent al faptului că pasiunile nu au limită.
Sursa foto: https://www.facebook.com/paula.banaseanu?fref=ts