Cine își asumă neaplicarea legii, fapt care a dus la tragedia din Caracal?

       Miercuri, 24 iulie 2019, se vorbea public pentru prima dată despre faptul că o adolescentă de 15 ani a plecat din comuna Dobrosloveni către Caracal și nu se mai știe nimic de ea. Deși nu cunoaștem exact ce s-a întâmplat, tragedia rezultată încă ocupă primele pagini ale publicațiilor, și pe bună dreptate. Au trecut aproape două săptămâni și, din păcate, se observă cum instituțiile statului, responsabile să intervină atunci și să facă lumină acum, își pasează pe rând vina. Asta în condițiile în care Legea spune acum, la fel cum spunea și atunci, că se putea intra în casa lui Gheorghe Dincă, suspect în cazul decesului Alexandrei dar și a dispariției unei ale adolescente, Luiza.

       Este uimitor cum procurorii dau vina pe polițiști, polițiștii pe funcționarii de la STS, STS-ul spune că Poliția Română a mințit, și așa mai departe. În tot acest fiasco care demonstrează clar că sistemul de justiție din țara noastră, și nu numai, are nevoie de niște schimbări urgente, ministrul Justiției Ana Birchall a considerat de cuviință că ea este persoana indicată să anunțe familia Alexandrei că ADN-ul tinerei s-a găsit în unele rămășițe dintr-un butoi al suspectului Gheorghe Dincă. Potrivit reprezentantului societății civile din Consiliul Superior al Magistraturii, Victor Alistar, doamna ministru „și-a asumat integral” responsabilitatea pentru tragedia Alexandrei și dispariția Luizei, dar oare a făcut-o cum trebuie? Iată ce scrie Victor Alistar pe Facebook:

       „Am văzut zilele acestea că ministrul justiției Ana Birchall a anunțat rezultatul expertizei IML privind identificarea rămășițelor umane ca aparținând Alexandrei Măceșeanu. Această informație este destinată exclusiv entității care a solicitat expertiza, adică parchetul care anchetează cauza - DIICOT. Am chestionat pe mesaj pe doamna ministru privind eroarea de a fi comunicat aceste date personal. Și mi-a răspuns că aceasta era o acțiune UMANĂ și PROFESIONALĂ. Deși pot să înțeleg UMANĂ am avut o stare de contrarietate privind PROFESIONALĂ. Ca atare, am continuat convorbirea pe mesaje (pornită de la reproșurile domniei sale). Și am aflat că este legat de atribuția dată de art. 62 din Legea 304/2004, adică pentru toată lumea faptul că procurorii se află sub autoritatea Ministrului Justiției, și că acesta poate cere socoteala. Așadar ministrul are toată autoritatea, atunci când este o infracțiune de drept comun îndreptată împotriva unui cetățean român, să ceară socoteală și să monitorizeze modul în care procurorii își desfășoară activitatea. Pentru că este o chestiune de asumare personală și de interpretare, este important să vedem cum își asumă fiecare titular această responsabilitate. Prin asumarea rezultatului expertizei (probă într-un dosar) doamna Birchall  ȘI-A ASUMAT INTEGRAL ACEASTĂ RESPONSABILITATE DATĂ DE LEGE. Și acum vin și întreb:

       1. Doamna Ana Birchall era ministrul Justiției și în mai, și în iunie, și în iulie 2019. Ce a făcut în această perioadă în dosarul privind dispariția Luizei?

       2. Își asumă că nefăcând nimic (deși și-a asumat prerogativa directă de autoritate asupra procurorilor, cum am văzut mai sus) situația Alexandrei Măceșeanu este și vina ei morală?

       3. Își asumă gravele disfuncții în sistemul parchetelor privitoare la siguranța cetățeanului și aplicarea politicii penale a statului, combaterea crimei organizate? Dacă da, cum? 

       4. Primul-ministru în funcție Viorica Dăncilă a declarat că nu tolerează incapacitatea statului de a asigura siguranța cetățeanului. Dat fiind că inacțiunea și dezinteresul ministrului de resort, Ana Birchall, pentru această tematică timp de trei luni (exact cât a durat și inacțiunea în cazul Luizei), cum va reacționa doamna ministru la această situație de fapt? (cu `ignor` la premier, cu scuze necredibile, cu impetuozitate nerelevantă pentru opinia publică, sau cu o demisie de onoare? dat fiind că trei luni de mandat nu a interesat-o și că a explodat această situație sub autoritatea ei ASUMATĂ!).

       Dacă lucrurile în domeniul titularului de la justiție rămân în expectativă zile de acum încolo, atunci este totul doar de fațadă și din partea ministrei și din partea Primului-ministru. Asemenea situații dau valoarea adevărată a oamenilor de stat! Nicio campanie electorală pentru prezidențiale, nici imagine de rezolvator de probleme a ministrei nu vor sta în picioare dacă nimeni nu își asumă o decizie politică pentru moartea declarată a unei copile pentru că statul, ministerul și parchetele au fost indolente! Treceți de la vorbe la fapte ca să vă creadă lumea! Ce este evident nu se poate trece cu vederea! Demisia ASUMATĂ a cui are sarcina responsabilităților!”.

       Nu ar fi corect ca ministrul Justiției să evalueze toți procurorii implicați în aceste cazuri, și multe altele care cel puțin ridică semne de întrebare, și să ia măsuri serioase împotriva lor? Fostul judecător militar Constantin Udrea spunea că atât „polițiștii, cât și procurorii și funcționarii de la STS au greșit lamentabil”, iar „pentru că nu și-au făcut treaba, că au luat totul în derâdere, ei trebuie să răspundă”, pentru că asta înseamnă cel puțin „neglijență criminală”. Dacă ministrul Ana Birchall și-a asumat, după cum spunea reprezentantul societății civile din CSM, Victor Alistar, această situație, de ce nu răspunde nimeni, concret? Cumva e mai ușor să-ți asumi informarea unor părinți că ADN-ul copilului lor a fost găsit pe niște rămășițe decât să-ți faci meseria pentru ca cei vinovați de moartea unei fete să plătească? Oare dacă Alexandra nu suna la 112 din casa criminalului ei, se mai afla astăzi de soarta ei, ținând cont de faptul că Luiza este dispărută de 3 luni și nimeni nu a făcut nimic? 

       România, unde ajungem? Dacă ne trezim din ignoranță doar atunci când este prea târziu, doar atunci când suntem „tratați cu dispreț și scârbă” de magistrați, doar atunci când vom fi „omorâți în casă cu un procuror la poartă”, doar atunci când noi sau cei dragi nouă „vor înfunda pușcăria grație unui denunț al unui condamnat uitat prin Jilava și al mărturiei unui om inventat” și doar atunci când vom fi judecați „de un judecător pitit sub birou, șantajat de procurorul de ședință”, după cum spunea judecătoarea Adriana Stoicescu, înseamnă că până atunci ne merităm soarta. România, trezește-te!

Sursa foto: ://www.romaniatv.net/diicot-a-conexat-cazurile-alexandra-si-luiza-si-investigheaza-si-modul-de-raspuns-al-operatorilor-112_484667.html