Iolanda Balas "Timisoara reprezinta totul pentru mine"

 

     ORAÅžUL DE VIS: Iolanda BalaÅŸ, doamna atletismului românesc, vorbeÅŸte cu emoÅ£ie despre TimiÅŸoara, oraÅŸul ei natal. DeÅŸi în ultimii ani e doar musafir pe Bega, Iolanda BalaÅŸ spune despre TimiÅŸoara că e "cel mai frumos ÅŸi cel mai civilizat oraÅŸ din România".

     Un dialog cu Iolanda BalaÅŸ e o experienţă unică. Doamna atletismului românesc ÅŸi una dintre cele mai importante personalităţi din istoria sportului de la noi din Å£ară e, la cei 73 de ani ai săi, ca o carte de poveÅŸti. 

Istorioarele sale sunt fabuloase ÅŸi cuprind patru etape importante din istoria României: perioada interbelică, anii celui de-al doilea război mondial, comunismul ÅŸi anii interminabilei tranziÅ£ii. 

     "TimiÅŸoara reprezintă totul pentru mine", asta spune Iolanda BalaÅŸ atunci când e invitată să vorbească despre urbea bănăţeană. E cuprinsă de un incredibil sentiment de mândrie, în ciuda faptului că, de ani buni, vine pe Bega ca un străin. "Stau la hotel, nu mai am pe nimeni", spune, cu glas ÅŸoptit, Iolanda BalaÅŸ.

     Iolanda BalaÅŸ s-a născut la TimiÅŸoara, într-o zi friguroasă de decembrie. A îndurat privaÅ£iunile acelor ani în care ÅŸi-a văzut tatăl plecând la război pe un drum fără întoarcere. Crescută de mama sa, Iolanda BalaÅŸ a izbândit în cele din urmă, graÅ£ie unei ambiÅ£ii extraordinare ÅŸi a unor calităţi unice.

     A intrat în istoria atletismului mondial prin cele 140 de întreceri consecutive câÅŸtigate, prin salba de recorduri mondiale stabilite la săritura în înălÅ£ime, prin medaliile de aur cucerite la Jocurile Olimpice din 1960 ÅŸi 1964, Europenele din 1948 ÅŸi 1962 sau de la Universiadele din 1959 ÅŸi 1961. 

 

 

     Iolanda BalaÅŸ: TimiÅŸoara reprezintă totul pentru mine. TimiÅŸoara e oraÅŸul în care m-am născut, am învăţat, am făcut sport. Å¢in în continuare foarte mult la acest oraÅŸ, chiar dacă, din păcate, acolo nu mai am pe nimeni. Merg la TimiÅŸoara ca un străin. Nu mai am unde să trag, aÅŸa că stau la hotel. Să ÅŸtiÅ£i că deÅŸi am colindat toată lumea, pentru mine, TimiÅŸoara rămâne TimiÅŸoara.

 

     M-am născut în cartierul Iosefin. Nu mă pot lăuda cu o copilărie fericită. Erau ani grei, de război, în care neajunsurile chinuiau oamenii. Au urmat alÅ£i ani, după război, la fel de grei. Tatăl meu a plecat pe front, rămăsesem doar cu mama. Nu a fost deloc plăcut. Totul era pe cartelă. De la alimentele de bază, până la haine, totul era raÅ£ionalizat. Îmi amintesc cu mare drag de ziua în care mama mi-a cumpărat un loden, un fel de pardesiu. Era primul meu loden, cumpărat pe "puncte". Cred că aveam 10 ani. A fost o bucurie fără margini. În prima seară l-am pus pe umeraÅŸ ÅŸi am dormit utându-mă la el. 

 

 

     Ce culoare avea lodenul?

     Verde. Verde închis. Mă gândesc ÅŸi acum cu emoÅ£ie la el, pentru că a fost unul dintre cele mai importante daruri primite în toÅ£i acei ani. Am apreciat foarte mult acel dar dorit atât de mult, dar obÅ£inut atât de greu. 

 

     Am învăţat la "Notre Dame", la măicuÅ£e, aproape de casa noastră. Am fost în ultima generaÅ£ie care a prins 4 clase la "Notre dame". Am primit o educaÅ£ie religioasă ÅŸi asta în ciuda faptului că orele de educaÅ£ie fizică le făceam tot cu măicuÅ£ele! 

 

     Tata a plecat pe front. La un moment dat îmi amintesc că s-a întors într-o permisie. Nu l-am mai recunoscut, iar el îmi spunea: "Eu sunt, tata". Apoi a plecat ÅŸi nu s-a mai întors. A fost prizonier în Rusia ÅŸi acolo a dispărut... A trebuit să ne descurcăm fără el. Mama era femeie de serviciu. În acei ani era greu să-Å£i găseÅŸti o slujbă. Eu vindeam ziare, la colÅ£ul străzii. Era acolo o femeie, pe care o rugam să mă lase se vând ÅŸi eu. Luam ziarele în mână ÅŸi strigam cât puteam de tare: "Luptătorul bănăţean" sau "Temeswar zeitung". Seara ajungeam acasă cu câÅ£iva bănuÅ£i ÅŸi eram deosebit de fericită că puteam contribui la bugetul casei.

 

 

     AveaÅ£i un loc anume unde vă petreceaÅ£i timpul liber?

     La noi în cartier aveam condiÅ£ii splendide pentru practicarea sportului. Ne strângeam toÅ£i copiii ÅŸi făceam sport. Aveam o sală de sport, curtea ÅŸcolii. Să ÅŸtiÅ£i că am participat ÅŸi la concerte de muzică clasică. Mama m-a trimis să învăţ să cânt la pian. A insistat pe acest subiect. În lumea muzicii am făcut cunoÅŸtinţă cu marii compozitori, Chopin, Bach, Brahms, Beethoven. 

     

     TimiÅŸoara a evoluat. OraÅŸul s-a dezvoltat foarte mult. TimiÅŸoara e mai aproape de Viena, decât BucureÅŸtiul de Istanbul. TimiÅŸoara e acum un oraÅŸ modern, cu oameni civilizaÅ£i. Aici găseÅŸti o altă mentalitate. InfluenÅ£a occidentului a fost dintotdeauna mare, iar asta se vede în dezvoltarea oraÅŸului. V-am spus, din păcate ne rărim. cei mai apropiaÅ£i nu mai sunt. Merg prin TimiÅŸoara ÅŸi revăd locuri dragi, unde am copilărit, unde ne plimbam. Fac poze de fiecare dată. Îmi face plăcere, dar în acelaÅŸi timp e trist. cartierul nostru, Iosefin, era aproape de gară. Peste drum de casa noastră era o piaţă, "Dragalina". Acum acolo e un parc. 

 

 

     DefiniÅ£i TimiÅŸoara în câteva cuvinte.

     TimiÅŸoara e cel mai frumos ÅŸi cel mai civilizat oraÅŸ din România. Åžtiu că sunt subiectivă, dar aÅŸa simt. Pe unde mă duc îmi place să spun că sunt din TimiÅŸoara. Sunt mândră că sunt din TimiÅŸoara.

 

     Sunt multe de văzut în TimiÅŸoara. Cetatea, Pădurea verde, Stadionul "Electrica", Opera, Teatrul. Apropo de Operă. Acolo nu au fost niciodată probleme. La Operă sunt reprezentaÅ£ii în română, maghiară, germană, sârbă. De altfel, când eram mică, nu cred că era copil să nu se descurce în aceste limbi. Nu făceam discriminare ÅŸi nu eram discriminaÅ£i. Ne aveam ca fraÅ£ii. 

 

     (Râde) Am câÅŸtigat primii bani adevăraÅ£i la BucureÅŸti, după ce am fost angajată la CCA. Eram încă elevă, dar am fost angajată ca personal civil. Primul salariu a fost de 700 de lei. Erau bani! Jumătate i-am trimis mamei, acasă, la TimiÅŸoara. De ceilalÅ£i bani mi-am cumpărat haine, pantofi. Å¢in minte că am fost tare mândră.

 

Sursa foto : http://www.evz.ro/typo3temp/pics/iolanda_882c0eed82.jpg