Cărturar iluminist, organizator de şcoală şi dascăl mult iubit de elevi, autor de manuale, inginer şi filozof, Gheorghe Lazăr a fost una din marile personalităţi culturale din primul sfert al secolului al XlX-lea.
S-a născut într-o familie de ţărani din comuna Avrig (judeÅ£ul Sibiu), aÅŸezare veche de români de la poalele munÅ£ilor FăgăraÅŸ. Åžcoala primară a urmat-o în satul natal, iar liceul la Cluj (1798 - 1801) ÅŸi Sibiu (1801-1802). Studiile superioare le-a făcut la Cluj ÅŸi la Viena. Perioada petrecută în capitala Austriei a folosit-o nu numai pentru a urma cursuri de teologie, filozofie, drept, pedagogie, economie politică, istorie, fizică, geografie, topografie, matematici (varietatea lor arată preocupările multilaterale ale tânărului student), dar ÅŸi pentru traducerea unor lucrări de etică, de ÅŸtiinţă, cum au fost «învăţăturile morale ale lui Gottlieb Ehrenweich», «Istoria împăratului Octavian ÅŸi a soÅ£iei sale», o carte de Geografie etc.
Revenit în Transilvania, a fost numit profesor la Academia teologică de curând înfiinÅ£ată la Sibiu. În cei cinci ani cât a ocupat această slujbă (1811- 1816) Gheorghe Lazăr a scris un « Compendiu de geografia Transilvaniei» ÅŸi o «Gramatică română-germană». La cursurile lui sau în afara ÅŸcolii propaga idei patriotice cu caracter social ÅŸi politic care nemulÅ£umeau, fireÅŸte, nobilimea ÅŸi înaltul cler. Astfel, intr-un discurs rostit în 1814, Gheorghe Lazăr spunea că «precum e adevărat că românii au datoria de supunere către stăpinire, nu e mai puÅ£in adevărat că ei au ÅŸi dreptul de a fi ocrotiÅ£i de ea deopotrivă cu ceialalÅ£i supuÅŸi ai ţării». Latent la început, conflictul a izbucnit public la 9 iunie 1815 cu prilejul unei adunări în care se aniversa ziua împăratului austriac Francisc al II-lea. În loc sa toasteze pentru sănătatea sărbătoritului, Gheorghe Lazar a toastat pentru Napoleon, reprezentantul speranÅ£elor de eliberare naÅ£onală a popoarelor asuprite. La acest act de curaj, oficialitaÅ£ile au răspuns prin concedierea celui ce-la înfaptuit. După o ÅŸedere scurtă la BraÅŸov, Gheorghe Lazăr a trecut munÅ£ii în Å¢ara Românească. Stabilit la BucureÅŸti, ÅŸi-a câÅŸtigat existenÅ£a fie predând lecÅ£ii particulare, fie ca inginer hotarnic.
Eforia ÅŸcolii de la biserica Sf. Gheorghe din BucureÅŸti, în căutare de profesori care să predea geografia, aritmetica, geometria, raporta domnitorului că a depistat «pe un Lazăr ingener, ce au venit acum de curând din părÅ£ile Transilvaniei aici într-acest pâmânt» ÅŸi care a dat asigurări «că la orice meÅŸteÅŸug filozoficesc este destoinic». Pentru a i se verifica cunoÅŸtinÅ£ele, Lazăr a fost pus să socotească dimensiunile unei grădini a banului Bălăceanu. Priceperea lui Gheorghe Lazăr a uimit pe toÅ£i, el obÅ£inând un rezultat identic cu cel al unui geometru german, fără să fi dispus însă de intrumenteie trebuitoare. CâÅŸtigând încrederea celor în drept, Gheorghe Lazăr s-a dedicat carierei didactice. El a înaintat o propunere de înfiinÅ£are la BucureÅŸti a unei ÅŸcoli româneÅŸti. Proiectul, îmbrăţiÅŸat cu multă căldură de Iancu Văcărescu, banul Bălăceanu ÅŸi alÅ£i oameni progresiÅŸti ai vremii, a fost aprobat prin decret domnesc, după lungi discuÅ£ii, la 6 martie 1818.
Instalată în Chiliile mânăstirii Sf. Sava (aflată cam pe locul unde s-a înălÅ£at Universitatea din BucureÅŸti), ÅŸcoala înfiinÅ£ată de Gheorghe Lazăr a fost inaugurată în toamna aceluiaÅŸi an. ConÅŸtient că «lumina numai prin învăţătură se poate dobândi. Lazăr s-a dedicat cu toată pasiunea pregatirii tinerilor elevi, de care, cum spunea Christian Tell, «era ascultat ca un profet».
«El, slujba sa - notează Ion Heliade Rădulescu - niciodată nu ÅŸi-a socot-o drept o profesie, ci o chemare, o misioană (misiune)... Pare că era într-adins venit pentru a deschide un drum de regeneraÅ£ie. El îÅŸi simÅ£ea vocaÅ£ia.»
Pentru instruirea ÅŸcolarilor (printre ei se afla Christian Tell, viitorul revoluÅ£ionar de la 1848, Anton Pann, Petrache Poenaru, personalitate a învăţământului românesc, ÅŸ.a.) a scris, a prelucrat sau a tradus manuale de matematică, trigonometrie, gramatică, geografie, astronomie, filozofie, logică.
În anul 1821, Gheorghe Lazăr a aderat cu entuziasm la ideile revoluÅ£ionare ale lui Tudor Vladimirescu, ajungând - datorită priceperii în probleme de artilerie ÅŸi fortificaÅ£ii - unul din apropiaÅ£ii sfătuitori în chestiuni militare ai eroului pandur.
Ros de o boală necruţătoare, Gheorghe Lazăr s-a stins din viaţă în toamna anului 1823. Numele său însă, numele omului care a trăit la hotarul între două epoci ÅŸi ale cărui fapte au trecut în sufletul urmaÅŸilor, numele ctitorului ÅŸcolii modeme româneÅŸti a rămas înscris cu slove de nemurire în cartea culturii neamului nostru.
Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/04/Misu_Popp_-_Portretul_lui_Gheorghe_Lazar.jpg