Gheoghe Doja Comandant Roman

DOJA, GHEORGHE (sec. XV - 1514)

                La începutul veacului al XVI-lea, asu­prirea ţărănimii din Transilvania, de către nobilime, ajunsese din nou să fie de nesuportat. Şerbii foloseau toate mijloacele să scape de exploatare, să-şi redobandească libertatea. «Populaţia ro­mână din Transilvania, împreună cu masele aparţinand celorlalte naţionali­tăţi, s-a ridicat în nenumărate randuri împotriva dominaţiei străine, pentru înlăturarea nedreptăţilor naţionale şi sociale. Istoria consemnează momente cu adevărat memorabile, cum au fost rascoala condusă de Gheorghe Doja, la care au participat ţărani români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, răscoala de la Bobalna, răscoalele secuilor, la care au participat şi ţărani români, marea  răscoală ţărănească din secolul al XVIII- lea, în fruntea căreia s-au aflat Horea, Cloşca şi Crişan, şi nenumărate altei mişcări sociale şi naţionale. » (Nicolae Ceauşescu - «Expunere la Sesiuneal solemnă comună a Comitetului Centrali al Partidului Comunist Român, Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste şi Marii Adunări Naţionale consacrată sărbătoririi a şase decenii de la făurirea statului naţional unitar român» - 1 decembrie 1978.)

            În primăvara anului 1514 s-a răspandit ştirea că în Ungaria, langa Buda, se or­ganizează o mare expediţie împotriva turcilor şi că iobagii care participă la lupte devin liberi. La auzul veştii, o mulţime de şerbi transilvăneni şi-au părăsit familiile, îndreptandu-se spre tabăra cruciaţilor. Aflaţi în pericol de a rămane fără mană de lucru, nobilii au vrut să împiedice exodul ţăranilor de pe domeniile feudale şi, prin diferite mijloace, să constrangă şi pe cei plecaţi să revină. Atitudinea lor a provocat puternice nemulţumiri în randul crucia­ţilor. Ei n-au mai pornit contra turci­lor, ci s-au văzut nevoiţi să-şi îndrepte armele împotriva nobilimii. Cruciada s-a transformat astfel într-un război ţărănesc.

            Comandant al răsculaţilor a fost Gheorghe -Doja, viteaz transilvă­nean ridicat din randul micii nobilimi.

Împreună cu grosul armatei ţărăneşti, Doja a pornit pe valea Crişului Alb spre Mureş, unde urma să se unească cu forţele altor răsculaţi transilvăneni.

La Nădlac, a înfrant armata nobililor condusă de Ştefan Bathory, comitele Timişoarei, şi de episcopul Csaky. No­bilii au fost apoi biruiţi din nou, la Cenad. Cenadul, Aradul, Nădlacul, Siria, Lipova, Şoimuşul au căzut la începutul lunii iunie 1514 în mainile răsculaţilor. Aflată, aşa cum scria în acele zile un înalt prelat maghiar, «în primejdie mare... prin intrarea cru­ciaţilor în această ţară a Transilvaniei», nobilimea şi-a dat seama că numai prin măsuri extreme îşi poate salva privile­giile şi bunurile ameninţate. Voivodul Ioan Zapolya a dat poruncă să fie în­temniţaţi «toţi cei ce se numesc cruciaţi», iar cei prinşi «să fie decapitaţi, jupuiţi de vii, fripţi fi ucişi şi distruşi în cele mai îngrozitoare chinuri».Armata feudală, refăcută şi întărită cu noi mercenari, s-a adunat între zidurile Timişoarei.

Gheorghe Doja şi oştenii lui au început asediul cetăţii apărate de Ştefan Bathory, învinsul de la Nădlac. Curajul şi priceperea militară a lui Gheorghe Doja şi a răsculaţilor n-au putut face faţă superiorităţii numerice şi arma­mentului adversarilor (între timp, în sprijinul trupelor lui Bathory Veniseră şi oştile principelui Ioan Zapolya).

În bătălia decisivă care a avut loc la 15 iulie 1514, răsculaţii au fost înfranţi.Căzut prizonier, Gheorghe Doja a fost condamnat la moarte prin supliciu. În ziua de 20 iulie 1514, a fost adusă la îndeplinire groaznica sen­tinţă. Eroul a fost urcat pe un tron de fier înroşit, i s-a încercuit fruntea cu o coroană de fier, şi ea înroşită, iar carnea i-a fost ruptă cu cleştii. Capul retezat a fost trimis la Seghedin, iar ceea ce a mai rămas din trup a fost tăiat în patru şi ţintuit - pentru înfricoşarea mulţimilor - pe porţile oraşelor Buda,Pesta,Oradea şi Alba Iulia.

             Viaţa şi martiriul lui Gheorghe Doja,conducătorul războiului ţărănesc din 1514, la care au participat, înfrăţiţi,români, maghiari, secui, saşi, sarbi, sloveni, răman neuitate în gandirea plină de recunoştinţă a poporului român pentru marii săi înaintaşi.

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/e/ec/Gheoghe_Doja.jpg/220px-Gheoghe_Doja.jpg