Marele actor roman Ernest Maftei

Biografie

     Ernest Maftei a fost un actor român, epigramist şi adept al Mişcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjeşti, lângă Bacău. La şcoala normală (şcoala de învăţători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Tot aici a aderat la frăţia de cruce, organizaţie anticomunistăa tineretului naţional-creştin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani. În 1937 a participat la tabăra FDC de la Carmen Sylva (Eforie Sud). În 1938 a fost arestat de autorităţile dictaturii regelui Carol II şi încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executaţi câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Ţară”, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi. În aceeaşi perioadă a fost arestat şi condamnat de autorităţile antonesciene pentru activitatea de membru în FDC. Ca deţinut politic, a fost închis în penitenciarele din Galaţi, de la Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost şomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunţe pentru a nu se deconspira. A fost arestat şi condamnat de regimul comunist. A avut o şansă unică, reuşind să scape de condamnare graţie talentului înnăscut.
     Deşi a fost un preţuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiţă) Maftei este un artist plastic cunoscut.
     Ernest Maftei se afirmă în cinematografie cu pelicula Desfăşurarea, regia Paul Călinescu, 1954. A urmat o carieră de excepţie, Maftei însumând în palmaresul său multe filme. A devenit unul dintre monştrii sacri ai filmului românesc şi unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu şi alţi actori, a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România. A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostinţă” pentru contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale. A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viaţa rurală şi agricultură, transmisă pe canalul TVR2. A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producţie mediocră. A respins şi premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani şi pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.
     În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simţire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” . În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reuşit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceauşescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii şi simpatizanţii) persecuţii mai mari decât în perioada lui Ceauşescu.
     Ernest Maftei a fost o permanenţă a manifestaţiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieţei Universităţii, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniştilor care îşi consolidau puterea. Venirea minerilor în Bucureşti, la instigaţiile lui Iliescu, a însemnat teroare şi moarte răspândită pe străzile capitalei. La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut şi aruncat pe malul Dâmboviţei, unde a zăcut inconştient circa şapte ore. A fost salvat de un cetăţean care l-a recunoscut şi l-a transportat la urgenţă la spital. Soţia lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuţii. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoşi anticomunişti, listă întocmită de autorităţile de la Bucureşti. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci şi nu pe primul?” În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase şi suferise în închisori.

Sursa foto: http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1706/4024500/4/ernest-maftei.jpg?width=580&height=300