Scriitorul Ion Barbu

BARBU, ION

Ion Barbu este pseudonimul lui Dan Barbilian; s-a născut la 19 martie 1895, la Câmpulung- Muscel și a murit pe data de 11 august 1961, la București.

            Poet și matematician.

            Unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian și al Smarandei (născută Șoiculescu).

            Studii elementre și gimnaziale la Câmpulung – Mușcel, Dărmănești-Roman, Stâlpeni, Pitești. Liceul la București, unde este remarcat de G. Țițeica, cu ocazia unui concurs al Gazetei matematice. Din 1914 student la matematici; în perioada intrării României în război, abandonează temporar studiile, plecând militar în Moldova.După obținerea licenței (1925) i se acordă o bursă de studii în Germania. Doctoratul în 1929, cu o teză despre Reprezentarea canonică a adunării funcțiilor ipereliptice, sub conducerea profesorului Gh. Țițeica, al cărui asistent devenise.

            După 1930 activitatea științifică ocupă un loc central în preocupările sale, materializându-se într-un numar mare de lucrări apreciate de specialiști.

            Conferențiar universitar din 1933, acest an considerat de Ion Barbu ca marcând o mai completă «aclimatizare matematică».

            Participă la Congresul internațional de matematică de la Praga (1934), conferențiază la Universitatea din Hamburg și Göttingen (1936), Münster și Viena (1938).

            Profesor titular din 1942 la catedrade algebră a Universității din București.

            Algebra și geometria sunt disciplinele în care continuă să publice și să-și demonstreze strălucita vocație matematică.

            Debutează ca poet în Literatorul (1918) dar începutul unei intense activități de creație este marcat de contactul cu cenaclul revistei Sburătorul. Eugen Lovinescu, care îl și semnalează cititorilor ca pe un «poet nou», îi va publica în revistă numeroase poeme de factură parnasiană, de care însă autorul se va dezice, neincluzându-le în volumul Joc secund  (1930).

            Până la această dată, Ion Barbu este cunoscut prin poeziile și articolele apărute  în Contimporanul lui Vinea, în Viața românească, Umanitatea, Hiena, Revista română, Cugetul românesc, prin placheta După melci (1921) și prin prezența în Antologia poeților de azi (1925), alcătuită de Ion Pillat și Perpessicius.

            După apariția volumului care îl consacră ca pe unul dintrecei mai însemnați poeți moderni, încheie practic o activitate de creație și publicistică relativ intensă.

            În ultimii ani ai vieții lucrează la traducerea shakespeareiene Richard al III-lea (neterminată).

            Caracterizate adesea drept «obscure», «ermetice» versurile lui Ion Barbu reprezintă de fapt o încercare, neegalată până azi, de esențializare extremă a liricii.

OPERA:
            După melci, ilustrații de M. Teișanu, București, 1921; I. Pillat- Perpessicius, Antologia poeților de azi, 35 chipuri de Marcel Iancu, I, București, 1925; Joc secund, București, 1930; Ochean, cu un cuvânt înainte de Al. Rosetti și Liviu Călin București, 1966; Pagini de proză, ediție, studiu introductiv și note de Dinu Pillat, București, 1968; Versuri și proză, ediție îngrijită și prefață de Dinu Pillat, București, 1970; Poezii, ediție îngrijită de Romulus Vulpescu, București, 1970; Poezii, antologie, postfață și bibliografie de Dinu Flămând, București, 1973; Poezii, antologie, tabel cronologic, prefață și comentarii de Marin Mincu, București, 1975; William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al III-lea, echivelențe românești de Ion Barbu, ediție îngrijită și completată de Romulus Vulpescu, București, 1964.

Sursa foto: http://totb.ro/primul-meu-job-caricaturistul-ion-barbu-scria-povesti-la-1-leu/