SADOVEANU, ION MARIN
Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul lui Iancu Leonte marinescu) s-a născut în data de 15 iunie 1893, la Bucureşti şi a murit în data de 2 februarie 1964, la Bucureşti.
Poet, dramaturg, romancier şi eseist.
Provine dintr-o familie de intelectuali.
Studii la Liceul «Sf. Sava» din Bucureşti până în 1912, când se înscrie la Facultatea de drept a Universităţii bucureştene, pe care o absolvă în 1916.
Debutează cu poezia Apus, în Revista celor şase, în 1912.
Colaborează la Flacăra, Cugetul românesc, Gândirea, Viaţa românească, Universul literar, Gazeta literară, România literară, Timpul, Naţiunea, Teatrul ş.a.
În 1921, împreună cu Tudor Vianu, fondează cercul «Poesis», cu scopul de a populariza, prin conferinţe, fenomenul artistic european.
Director General în Ministerul Cultelor şi Artelor (1933-1940), director al Teatrului Naţional «I.L. Caragiale» din Bucureşti (1956-1958).
Editorial, debutează cu volumul Dramă şi teatru (1926), analiză a fenomenului teatral atât ca text cât şi ca spectacol.
Cea mai interesantă piesă de teatru a sa, Molima, impregnată de o atmosferă ibseniană, apare în 1932.
Intelectual erudite, catalizator al mişcării artistice interbelice, Ion Marin Sadoveanu este un stilist rafinat, prozator viguros, tentat de ampla construcţie epică.
OPERA:
Dramă şi teatru, Arad, 1926; Metamorfoze – Anno Domini…, Bucureşti, 1927; Cântece de rob, Bucureşti, 1930; Molima, Bucureşti, 1932; De la Mimus la Baroc, Bucureşti, 1933; Drama şi teatrul religios în Evul Mediu, Bucureşti, 1942; Sfârşit de veac în Bucureşti, Bucureşti, 1944; Romain Rolland, Bucureşti, 1955; Ion Sîntu, Bucureşti, 1957; Sistemul celor 24 de sori, Bucureşti, 1959; Taurul mării, Bucureşti, 1962; Akho şi Tao, Bucureşti, 1963; Scrieri, I-IV, Bucureşti, 1969-1975; Istoria universală a dramei şi teatrului, I-II, Bucureşti, 1973.
Sursa foto: http://www.autorii.com/imagini/autori/a-255.jpg