Mihail Sadoveanu scriitor

SADOVEANU MIHAIL

            Prozator.

            Fiul avocatului Alexandru Sadoveanu şi al Profirei (născută Ursachi), fată de răzeşi din Verşeni.

            Absolvă şcoala primară în oraşul natal (1887-1892) şi Gimnaziul «Alecu Donici» din Fălticeni (1892-1897); se înscrie apoi la «Liceul Naţional» din Iaşi (1897-1900).

            Debutează la revista Dracu din Bucureşti (1897) cu schiţa Domnişoara M. din Fălticeni, sub semnătura Mihai din Paşcani.

            Colaborează apoi la Vieaţa nouă, Carmen, Pagini literare, Opinia, Revista modernă, Sămănătorul, Luceafărul, Făt-Frumos, Viaţa românească, iar mai târziu la aproape toate publicaţiile din ţară (pseudonim, la început, M.S. Cobuz, Ilie Puşcaşu ş.a)

            Din 1904 se stabileşte la Bucureşti, cu intenţia de a urma Facultatea de Drept, dar nerealizată.

            Se însoară cu Ecaterina Bîlu (1901) şi are 11 copii.

            Debut editorial, în 1904 cu patru cărţi.

            N. Iorga numeşte anul 1904 «anul Sadoveanu».

            Este subşef de birou la Ministerul Instrucţiei şi Cultelor, inspector al cercurilor culturale, director al Teatrului Naţional din Iaşi (1910-1919), se stabileşte după primul război mondial la Iaşi şi, cu câţiva ani înainte de cel de-al doilea război mondial la Bucureşti,căsătorindu-se, după moartea primei soţii, cu Valeria Mitru.

            Membru corespondent (1921) şi apoi membru activ al Academiei Române .

            Călătorii în Olanda, Germania, Turcia.

            Publică aproape o sută de volume esenţiale în istoria literaturii române.

            Pe lângă activitatea literară are şi o bogată activitate politică. Este membru al prezidiului Adunării Deputaţilor (1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1848), conduce delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949), este distins cu ordine şi medalii.

            La împlinirea vârstei de 80 deani, este sărbătorit în toată ţara. Nu peste mult timp trece în lumea umbrelor , plâns de G. Călinescu într-o memorabilă Cronică a optimistului: «Omul de toate zilele s-a mistuit lăsând în locu-i simulacrele sale de piatră şi de bronz. Ce-a fost al fiecăruia din noi a devenit al tuturor, el e acum numai al poporului dintru care a ieşit».

            OPERA:

            Povestiri, Şoimii, Dureri înăbuşite, Bucureşti, 1904; Crâşma lui Moş Precu, Povestiri din război, Amintirile căprarului Gheorghiţă, Bucureşti, 1905; Floare ofilită, Mormântul unui copil, Bucureşti, 1906; Însemnările lui Neculai Manea, La noi în Viişoara, Vremuri de bejenie, Bucureşti, Bucureşti, 1907; Duduia Margareta, Oameni şi locuri, O istorie dedemult, Bucureşti, 1908; Cântecul amintirii, Bucureşti, 1909; Povestiri de sară, Bucureşti, 1910; Apa morţilor, Bucureşti, 1911; Bordeienii, Un instigator, Bucureşti, 1912; Privelişti dobrogene, Bucureşti, 1914; Neamul Şoimăreştilor, Bucureşti, 1915; 44 de zile în Bulgaria, Foi de toamnă, Bucureşti, 1916; File însângerate – Povestiri şi impresii de pe front, Iaşi, 1917; Umbre, Frunze-n furtună, Iaşi, 1920; Cocostârcul albastru, Strada Lăpuşneanu, Iaşi, 1921; Neagra Şarului, Pildele lui Conu Vichentie, Iaşi, 1922; Războiul balcanic, Oameni din lună, Bucureşti, 1923; Spre Emaus (în colaborare cu D. D. Pătrăşcanu), Bucureşti, 1924; Venea o moară pe Siret, Bucureşti, 1925; Ţara de dincolo de negură, Bucureşti, 1926; Sfintele amintiri (în colaborare cu D. D. Pătrăşcanu), n, 1927; Demonul tinereţii, Hanu Ancuţei, Olanda, Bucureşti, 1928; Zodia cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, O întâmplare ciudată, Bucureşti, 1929; Baltagul, Depărtări, Bucureşti, 1930; Măria-sa puiul pădurii, Bucureşti, 1931; Nunta Domniţei Ruxandra, Uvar, Bucureşti, 1932; Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Târg moldovenesc din 1890, Bucureşti, 1933; Nopţi de sânziene, Viaţa lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1934; Ucenicia lui Ionuţ, Bucureşti, 1935; Izvorul alb, Cazul Eugeniţei Costea, Bucureşti, 1936; Ochi de urs, Bucureşti, 1938; Morminte, Bucureşti, 1939; Valea frumoasei, Divanul persian, Bucureşti, 1940; Opere, I-VII, Bucureşti, 1940-1952; Ostrovul lupilor, Bucureşti, 1941; Oamenii măriei-sale, Bucureşti, 1942; Poveştile de la Bradu Strâmb, Bucureşti, 1943; Anii de ucenicie, Bucureşti, 1944; Caleidoscop, Bucureşti, 1946; Păuna Mică, Bucureşti, 1948; Mitrea Cocor, Bucureşti, 1949; Nada florilor, Amintirile unui pescar cu undiţa, Bucureşti, 1951; Nicoară Potcoavă, Bucureşti, 1952; Aventură în lunca Dunării, Evocări, Bucureşti, 1954; Opere, I-XXII, Bucureşti, 1954-1974; Mărturisiri, Bucureşti, 1960; Corepondenţa debutului (1894-1904), Bucureşti, 1977.

Sursa foto: http://teatrale.nobody.ro/wp-content/uploads/mihail-sadoveanu1.jpg