Gabaret Ibraileanu scriitor

IBRĂILEANU, GABARET

            Gabaret Ibrăileanu s-a născut la data de 23 mai 1871, la Târgu Frumos şi a murit pe 10 martie 1936, la Bucureşti.

            Critic, istoric literar, eseist şi romancier.

            Fiul lui Teodor Ibrăileanu şi al Mariei (născută Marcovici), armeni. Tatăl, mic negustor la Târgu Frumos, vechil de moşie la Poiana lui Iuraşcu, judeţul Bacău, apoi funcţionar la Roman.

            Şcoala primară la Bacău şi Roman (1879-1883), gimnaziul la Roman (1883-1887) şi liceul la Bârlad (1887-1890).

            În 1889-1890 scoate, cu Panait Muşoiu şi Eugen Vaian, la Roman, revista Şcoala nouă, de orientare socialist, unde publică încercări literare şi traduceri sub pseudonimul Cezar Vraja.

            Între 1891-1895 este student la Facultatea de Litere din Iaşi şi elev al Şcolii normale superioare.

            Articole politice în ziarele socialiste Munca şi Lumea nouă şi articole de critică în revista Critica socială (1892) şi Evenimentul literar (1893-1894) din Iaşi.

            În 1894, redactor la Lumea nouă, organ al social-democraţiei române din Bucureşti.

            Profesor suplinitor de limba română la Bacău, trece, sub îndrumarea lui C. Stere, la aripa stângă a Partidului Liberal.

            Profesor suplinitor, din 1900,la Liceul «C. Negruzzi» din Iaşi;

            Examen de capacitate (1902) cu Titu Maiorescu.

            Excursie, în 1904, cu soţia, Elena Carp, în Austria, Italia, Elveţia şi Germania.

            Colaborări sporadice la Noua revistă română din Bucureşti şi Curentul nou, din Galaţi.

            Împreună cu C.Stere scoate, la 1 martie 1906, revista Viaţa românească, la Iaşi, al cărei secretar de redacţie va fi până în anul 1933.

            Profesor suplinitor de Istoria literaturii române şi estetică literară la Facultatea de Litere din Iaşi (din 1908), profesor titular (din 1912), în urma trecerii examenului de doctorat cu o teză despre Opera literară a d-lui Vlahuţă.

            Conduce Cenaclul revistei Viaţa Românească.

            Doctrinar al poporanismului literar şi teoretician al specificului naţional, Ibrăileanu este critic sociolog şi psiholog în formula Taine-Bourget, partizan, în estetică, al energetismului , sub influenţa lui Oswald-William James şi, după Hennequin, teoretician al ideii de selecţie literară.

            OPERA:

            Spiritul critic în cultura românească, Iaşi, 1909 (ediţia a doua, Iaşi, 1922); Scriitori şi curente, Iaşi, 1909 (ediţia a doua, Iaşi, 1930); Opera literară a d-lui Vlahuţă, Iaşi, 1912; Note şi impresii, Iaşi, 1920; După război – Cultură şi literatură, Iaşi, 1921; Scriitori români şi străini, Iaşi, 1926; Studii literare, Bucureşti, 1930 (ediţia a doua, Bucureşti, 1931); Privind viaţa, Bucureşti, 1930 (ediţia a doua, Bucureşti, 1931); Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu, Bucureşti, 1933; Adela. Privind viaţa. Amintiri din copilărie şi adolescenţă, Bucureşti, 1966; Opere, I-IV, Bucureşti, 1974-1978.

Sursa foto: http://www.logos.tm.ro/portrete/thumbs/49.jpg