Scriitorul Anton Holban

HOLBAN, ANTON

            Anton Holban s-a născut pe 2 februarie 1902, la Huşi şi a murit la data de 15 ianuarie 1937, la Bucureşti.

            Prozator.

            Fiul lui Gh. Holban, ofiţer şi al Antoanetei (născută Lovinescu). Nepot al lui Eugen Lovinescu.

            Studii de franceză la Universitatea din Bucureşti, studii la Sorbona (1926-1928) în vederea unei teze de doctorat despre Barbey dʼAurevilly, proiect nerealizat.

            Profesor de franceză la Galaţi şi Bucureşti.

            Debutează, în 1924, la revista lui Liviu Rebreanu, Mişcarea literară.

            Bogată activitate publicistică la Sburătorul, Viaţa literară, Rampa, Vremea, Azi, România literar etc.

            Membru, în 1926, în comitetul de redacţie al revistei Sburătorul.

            Debut editorial cu Romanul lui Mirel (1929 - fragmente din carte îi apar în Gazeta literară cu o prezentare de Eugen Lovinescu).

            A comentat în mai multe rânduri, cu aplicaţie şi pătrundere, opera Hortensiei Papadat-Bengescu şi a lui Marcel Proust.

            Anton Holban este prin excelenţă romancierul (auto)analist, teoretician şi practician (ca şi Camil Petrescu) al persoanei întâi, insistând la disecarea stărilor sufleteşti tulburi şi chinuitoare, făcând radiografia geloziei şi hărţuindu-şi eroul între două obsesii fundamentale: iubirea şi moartea.

            OPERA:

            Romanul lui Mirel, Bucureşti, 1929; O moarte care nu dovedeşte nimic, Bucureşti, 1931; Parada dascălilor, Bucureşti, 1932; Ioana, Brad, 1934; Halucinaţii, Bucureşti, 1938; Jocurile Daniei, Bucureşti, 1971; Opere, I-III, Bucureşti, 1970-1975;Pseudojurnal, corespondenţă, acte, confesiuni, Bucureşti, 1978.

Sursa foto: http://www.librariaonline.ro/images/authors/anton_holban.jpg