Constantina Dita - Tomescu, campioana la maraton

​Constantina Diţă, campioană olimpică la maraton: „AÅŸ fi vrut să alerg un maraton ÅŸi în România!“

 

     Constantina Diţă va participa la Jocurile Olimpice de la Londra, după care are de gând să se retragă chiar dacă ÅŸi-ar fi dorit să facă o cursă ÅŸi în faÅ£a conaÅ£ionalilor ei.

     O singură dată a câÅŸtigat România titlul olimpic la maraton, iar acest succes se datorează Constantinei Diţă, în 2008, la Beijing. La 42 de ani, „PuÅŸa" se pregăteÅŸte acum să participe la ediÅ£ia londoneză a Jocurilor Olimpice ÅŸi declară că îi place să alerge pe străzile oraÅŸului de pe Tamisa. După incidentul din urmă cu câÅ£iva ani, din pădurea Băneasa, când a fost stropită cu bere de niÅŸte golani, atleta a decis să se antreneze mai mult în SUA. „Americanii ÅŸtiu să preÅ£uiască valorile, sportivii", crede ea.

 

     „Adevărul": AÅ£i concurat mereu, cu plăcere, la Maratonul Londrei. Reprezintă ceva special pentru dumneavoastră?

    Constantina Diţă: Merg în fiecare an la Londra pentru că este unul dintre maratoanele mele preferate. Aici m-am redescoperit ca sportivă de elită. Am venit pe locul 2 în 2003. De atunci, am participat în fiecare an. Am avut mereu rezultate pozitive, mai puÅ£in în 1999. Atunci m-am oprit după 30 de kilometri. Åži voi participa ÅŸi anul acesta.

     În afară de cursa în sine, ce vă place în Londra?

    Este unul dintre cele cinci maratoane mari din lume. În primul rând, organizarea este extraordinară. Englezii ÅŸtiu să-ÅŸi primească sportivii de elită. Respectă foarte mult acest lucru, ÅŸi asta m-a impresionat. Îmi plac oamenii care te încurajează de pe marginea traseului când alergi. Vă daÅ£i seama că sunt un milion de spectatori în fiecare an. Mie îmi dă mai multă energie, mai mult curaj.

     AÅ£i participat la diverse curse de maraton. Care a fost cel mai dificil din punct de vedere al traseului, al climei?

      Nu ÅŸtiu ce cred celelalte sportive, dar mie îmi place să alerg pe răcoare. La Londra, de pildă, temperatura este bună din punctul meu de vedere. Îmi prieÅŸte acolo. AÅŸa am alergat ÅŸi la Chicago. Tot pe o vreme mai rece. Altora le place să concureze pe căldură. Cum sunt atletele din Kenya sau Etiopia.

     AÅ£i trecut ÅŸi prin momente dificile atunci când aÅ£i alergat la Londra?

     Traseul de la Londra, cel clasic, nu acela pe care se va concura la Jocurile Olimpice, este unul foarte rapid. La maraton, fiind vorba despre 42 de kilometri, sunt momente în care îÅ£i vine să cedezi. Ca să reziÅŸti trebuie să ai o mentalitate foarte puternică. Să ÅŸtii să treci peste punctele moarte, cum se spune la noi, în sport. „La Beijing, am luat un start mai lent"

     Care ar fi secretul longevităţii dumneavoastră?

     Un sportiv, dacă nu are o viaţă bine organizată, nu poate ajunge la un nivel foarte înalt. Trebuie foarte multă seriozitate. Să-Å£i faci programul cum trebuie. Să te îngrijeÅŸti de refacere după ce ai participat la un maraton. Toate acestea contează foarte mult pentru un sportiv. Iar eu am fost foarte atentă cu toate aceste aspecte.

     AÅ£i reuÅŸit o victorie senzaÅ£ională la Jocurile Olimpice de la Beijing, devenind prima ÅŸi singura campioană olimpică la maraton pentru România. A fost vorba despre o surpriză?

    Pentru mine nu a fost o surpriză. Aveam atâÅ£ia ani de muncă în spate. Åžtiam foarte bine ce am lucrat înainte. Eu am încercat să câÅŸtig ÅŸi în 2004, la Atena. Acolo am cedat la kilometrul 30. Din cauza căldurii, nu m-am simÅ£it bine. Mai ales că nu mă pregătisem la temperatura pe care am găsit-o în Grecia. M-am oprit, însă am terminat cursa. E adevărat, de pe locul 3 am ajuns pe 19, pentru că am mers vreo doi kilometri. Din 2004 până în 2008 am învăţat foarte multe. Să Å£in cont de temperatura la care se aleargă maratonul următor, de pildă. AÅŸa am reuÅŸit la Beijing. Nu mă aÅŸteptam să câÅŸtig, ci să vin între primele trei. Poate că medalia de aur a fost o surpriză. Åžtiam că iau startul foarte multe atlete bune, foarte tinere. Am avut curajul să merg cu ele ÅŸi să duc cursa până la capăt.

     AÅ£i avut o tactică anume la Beijing?

   M-a surprins că nu au venit cu mine, la jumătatea maratonului. Aceasta a ÅŸi fost tactica mea. N-am mai plecat foarte tare din primul kilometru, aÅŸa cum obiÅŸnuiam la multe maratoane, la Londra, la Chicago. Am discutat cu antrenorul meu, Valeriu Tomescu, ÅŸi am schimbat tactica. Mi-am spus că e vorba despre Jocurile Olimpice ÅŸi că nu e cazul să câÅŸtig timp. Nu mai era vorba despre timp, ci despre o medalie. Am decis să stau în grup până la kilometrul 25. Când am văzut că timpul este mai slab, am stat până la kilometrul 21. Am decis să mă desprind. Am crezut că adversarele vor veni după mine, dar nu au făcut-o. A fost greÅŸeala lor. Dumnezeu m-a ajutat ÅŸi am câÅŸtigat medalia de aur.

     Privind înapoi, aveÅ£i ÅŸi regrete sau consideraÅ£i că rezultatele obÅ£inute au făcut să merite munca ÅŸi sacrificiile făcute?

    Nu am avut niciodată regrete că am făcut sport sau să mă gândesc că mi-am sacrificat viaÅ£a. Nu pot să spun asta pentru că mie mi-a plăcut să fac sport. De asta am ÅŸi început să alerg. Nu m-am gândit niciodată că pierd ceva făcând sport sau că nu merg să mă distrez din cauză că am antrenament. Mereu mă gândeam cum să ajung în topul mondial. Acest vis al meu m-a făcut mereu foarte puternică. Nu o să regret niciodată alegerea mea. Åži la BucureÅŸti se organizează anual un maraton.

     V-aÅ£i gândit să participaÅ£i ÅŸi la el?

    Eu nu ÅŸtiu dacă voi mai concura după Jocurile Olimpice din acest an. Vreau să mă retrag. Deja am foarte mulÅ£i ani de competiÅ£ie. Vârsta îÅŸi spune cuvântul. A apărut o uzură, cum spunem noi. Nu mă mai refac foarte repede după o competiÅ£ie. Îmi trebuie mai mult timp. Am încercat ÅŸi la antrenamente să fac ceea ce făceam înainte, însă nu mai merge. Am schimbat puÅ£in ÅŸi în pregătire. Eu aÅŸ fi vrut să alerg un maraton în România. La noi acasă.          

     Când era maratonul de la BucureÅŸti, eu îl aveam pe cel de la Chicago. Dacă aÅŸ mai alerga ÅŸi după Jocurile Olimpice, aÅŸ încerca să o fac ÅŸi la BucureÅŸti. Vă antrenaÅ£i în America. Oamenii de acolo au un cult pentru miÅŸcare, pentru alergare. Americanii îi respectă pe sportivi. Indiferent de sport, ei te respectă pentru ceea ce faci. Am ales să mă antrenez acolo pentru că am condiÅ£ii foarte bune. Sunt ÅŸosele unde pot să alerg fără să mă deranjeze cineva. Merg la altitudine de 3.000 de metri, unde alerg foarte uÅŸor. Fără să mă fluiere cineva sau să arunce în mine. De obicei, înainte de maratonul de la Londra eu mergeam în Å£ară să fac acomodarea. Cum coborâm noi, de obicei, de la altitudine, înainte de fiecare competiÅ£ie. Anul trecut am preferat să merg în statul Florida, unde a fost mai cald. "Maratonul cere foarte multe sacrificii. Eu le-am făcut pentru a ajunge acolo unde doream. Îi mulÅ£umesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere chiar în ziua  în care trebuia.''

4 medalii a câÅŸtigat „PuÅŸa" la Campionatele Mondiale de maraton, semimaraton ÅŸi curse pe ÅŸosea. „Băiatul meu a jucat baschet, iar acum face fotbal"

     În 2011, nu aÅ£i participat la Campionatul Mondial. Care a fost motivul?

    Nu pot participa la mai mult de două maratoane pe an. Din cauza vârstei. Voi alerga la Londra, în această primăvară, iar apoi tot acolo, la Jocurile Olimpice. Eu am fost invitată să particip pentru că am câÅŸtigat medalia de aur la Beijing.

     Vă dedicaÅ£i o parte din timp băiatului dumneavoastră. Vine să vă vadă atunci când concuraÅ£i?

     De multe ori, merge cu mine la antrenamentele mai uÅŸoare. După-amiaza, fiindcă dimineaÅ£a este la ÅŸcoală. Îi place sportul. Acum joacă fotbal european. A făcut ÅŸi baschet. E un copil cuminte. Mai face ÅŸi câte o boroboaţă, însă aÅŸa sunt copiii. A participat ÅŸi la o cursă de alergare organizată în programul unui maraton la care am participat. M-am dus să-l văd. N-a alergat rău ÅŸi am fost atât de mândră că a terminat.

     V-aÅ£i gândit ce veÅ£i face după ce nu veÅ£i mai concura? VeÅ£i rămâne în sport?

     Oh, încă nu m-am gândit. Åži nici nu vreau să mă gândesc. Deocamdată, mă concentrez pe prezent, pe ce voi face în perioada următoare. Iau totul pas cu pas. După Jocurile Olimpice de la Londra voi vedea ce voi face.

     Da, normal, mai am de făcut atâtea ÅŸi pe lângă casă. Particip la tot felul de acÅ£iuni, la curse unde nu alerg, ci doar promovez ideea de miÅŸcare. În perioadele acestea mai fac ÅŸi antrenamente, însă mai uÅŸoare. După ce merg atâtea ore cu avionul nu pot face o pregătire normală.

CV - Constantina Diţă - Data È™i locul naÈ™terii: 23.01.1970, Turbure, Gorj - LocuieÅŸte la Boulder (Colorado - SUA) - ÎnălÅ£ime: 1,60 m - Greutate: 48 kg - PerformanÅ£e: Locul 1: JO Beijing - 2008, Chicago - 2004, Edmonton - 2005 Locul 2: Debrecen - 2006, Velenje - 1999 Locul 3: New Delhi - 2004, Helsinki - 2005, Londra - 2007

 

Sursa foto : http://www.libertatea.ro/typo3temp/pics/4411-256119-15duta_7d1a09a6c8.jpg foto