Ia de Argeş

Ia de Argeş

            Ca şi celelalte ii din ţară, ia de Argeş s-a făcut cunoscută prin folosirea ei de către femeia satului argeşean, în toate împrejurările vieţii. La bucurie, ca şi la durere, aceasta a îmbrăcat ia, fota şi marama de bumbac ori borangic.
            Începând cu zona Argeş pătrundem în por­tul românesc a cărui piesă caracteristică este „fota“ strânsă pe corp, spre deosebire de vâlnicul larg şi învoalt de Oltenia. Fota se poartă cu ia grea, bogată şi strălucitoare. Alături de fotă stau catrinţeie de Argeş alese în motive florale. Pe cap se poartă „cârpa“ sau marama lucrată din bumbac în 2 iţe şi cusută cu motive florale în roşu şi ornată cu fluturi asemănători celor de pe ie. Mai târziu, s-a folosit marama fină în două iţe, de borangic, aleasă cu coton şi „fir” alb sau galben.
            la de Argeş este ia tradiţională de ţip „car­patic” care se croieşte din 4 lăţimi şi se încre­ţeşte la gât prin guler. Jos, la mânecă se termi­nă prin bentiţă sau bantă. Croiul ei nu are nici o răscroială, dându-ne certitudinea că şi această ie are aceeaşi provenienţă ca şi celelalte ii din costumul românesc.
            Bogată, fastuoasă, culoarea de bază fiind roşu, negru sau roşu vişiniu, ia se ornamentea­ză cu motive geometrice şi florale. Distribuirea se face în aşa fel încât, cu toată bogăţia de or­namente, ia de Argeş nu este obositoare, săteanca ştiind şă proporţia între câmpurile florale şi restul pânzei. Distribuite în şiruri transversale, motivele de pe altiţă se subliniază cu brâie cusute în punctul brânelului, cu fir de aur ori argint. Sub altiţă se găseşte încreţul, care apare lat, mai lat ca la oricare dintre iile româneşti, şi decorat întotdeauna într-o gamă largă de culori. Aşa se face că deşi, de cele mai multe ori ia se coase în una sau două culori, încreţul se lucrează în 4-5 culori.
            Alb, galben, verde, roşu, albastru ca cerul iată culorile pe lângă care stau fluturii mari, albi sau galbeni, firul de aur sau argint. Punctul la un fir, brânelul, crucile, lănţişorul sunt punc­tele de cusătură ale acestui încreţ.
            Sub încreţ apar de cele mai multe ori motive care cuprind mâneca în întregime; sunt aşezate fie în rânduri, fie în „scăzământ”, fie „înfurcite”.
            Motivele înfurcite (după expresia locala) se distribuie de o parte şi de alta a unei „cosoi" (rând de cruci) în forma crengilor de brad şi cuprind suprafaţa mânecii din încreţ până jos la bantă şi uneori pornesc chiar din guler.
            Mâneca iei vechi se croieşte cu bantă lată (2-3 cm), care se lucrează cu motive mai mici; ia mai nouă se croieşte şi cu mânecă largă. Pieptul iei de Argeş se decorează, de obicei, cu motivele de pe mânecă. Aşezate în rânduri sau înfurcite, motivele ornamentează pieptul iei, săteanca din această parte a ţării nefolosind alte piese de îmbrăcăminte peste ea. De la brâu în jos, se poartă „fota de Argeş“.
            Caracteristica acestei fote este dimensiunea redusă şi ornamentarea prin cusătură. În afara judeţelor Olt şi Vâlcea, unde unele zăvelci ori vâlnice se cos sau se brodează cu acul de brodat, Argeşul ne dă singura fotă din ţară care se coa­se cu acul în cruci sau la un fir (sau se brodează cu acelaşi ac de brodat). Motivele geometrice sau florale se cos cu nuanţe de roşu combinat cu verde moale sau albastru, cu fluturi şi fir de aur pe fondul negru de pânză, ţesută în două ori în patru iţe, din lână subţire. Mai nou, cos­tumul de Argeş prezintă şi alesă tura în război, în ornamentarea fotei precum şi a iei. Motive geometrice şi florale nestilizate, dispuse în ban­dă numită „bată“, lată de 20-30 cm, pe poale şi pe partea din faţă dau frumuseţe fotei de Argeş.
            În faţă, sub fotă, se poartă „catrinţa“ de Argeş, ornamentată cu căpătâi şi cu aceleaşi motive de pe fotă (uneori din căpătâi pornesc motive „înfurcite"). Peste ie, se poartă şi piep­tarul brodat cu lâniţă colorată policrom şi paie­te. Iarna se poartă haină mare de dimie albă numită „cortel“ sau „mintean“ care este ornată discret cu găitane în culori de negru, puţin roşu şi albastru.
            Ca podoabe, femeia de Argeş poartă salba de de „galbeni “ de aur şi cercei de „icuşari“ - mo­nede turceşti, galbene, suflate cu aur. Culorile cusăturii de Argeş sunt roşu, roşu cireşiu, negru, iar punctele folosite sunt brăduţii de Argeş, crucea, lănţişorul (pentru firul metalic alb ori galben), la un fir,tighelul.