Ia de Suceava

Ia de Suceava

     Ia de Suceava aparţine tipului de ie cu altiţă, încreţ şi râuri. Păstrând unitatea iei din întreaga ţară, ea prezintă următoarea particulari­tate mai însemnată: gulerul ei nu apare, acesta fiind înlocuit de „brezărău“. Brezărăul se realizea­ză prin încreţirea cămăşii cu un „şnur“ sau aţă răsucită din in sau cânepă, ori arnici, după ce marginea cămăşii a fost întărită prin cusătura numită „drug“. Cămaşa se croieşte din 4 lăţimi de pânză, pentru mâneci, piepţi, clini şi broschiţe. Clinii poartă numele de „foroclină“, iar broschiţa se numeşte „pavă“. Cămaşa are mâneca largă, care se termină prin acelaşi drug, lucrat tot aşa de des ca şi la brezărău. Gura cămăşii stă în faţă. Ia de Suceava se confecţionează din pânză de cânepă, in, ori bumbac gros. Din aceeaşi pân­ză se lucrează şi poalele. Ia se lucrează cu altiţă lată, cusută în fâşii, despărţite între ele prin „brâie“ orizontale, cu lăţimea de 1-2 cm şi de­corate cu „fir metalic“ în punct de lănţişor, ori cu mărgele albe sau galbene de piatră.

     Altiţa cămăşii se lucrează cu 4-5 şiruri (2-3 cm lăţime fiecare şir), iar în partea de sus, către umăr, se termină cu motive mai mărunte care subliniază ultimul şir al altiţei. Motivele geometrice (romburi, pătrate, triun­ghiuri) şi cele simbolice ca porţi, case dau im­presia unor cusături ornamentate bogat cu rădă­cini adânci în tradiţia românească. Sub altiţa plină, fastuoasă stă încreţul la fel de bogat, lucrat în alb ori galben-portocaliu, pentru fond şi cu punctul la un fir, cruci ori tighele. Încreţul de Suceava se remarcă prin croma­tica sa: astfel, pe lângă culoarea de fond alb sau galben, apar culori de verde, roşu, bleu, care se completează de cele mai multe ori cu mărgele colorate în aceleaşi culori vii. Lănţişo­rul este prezent în cusătura firului metalic alb sau galben. Râurile iei se cos mai ales „pieziş“ (în diagonală) grupate câte trei. Ele pornesc de sub altiţă până jos la mânecă. De obicei, moti­vele de pe râuri sunt de două feluri şi se distri­buie prin alternanţă: boboci, trandafiri stilizaţi, intercalaţi în pătrate, romburi, jumătăţi de triunghiuri.

     Cromatica iei de Suceava este bogată. Pe lângă culoarea de fond negru, cafeniu închis, stau culorile de verde, galben portocaliu, al­bastru etc. Pe piept, săteanca lucrează de obicei aceste modele mult mai mici decât cele de pe mîneci, respectând stilul şi culorile specifice zonei. Punc­tul folosit în ornamentarea iei de Suceava este crucea, la un fir, tighelul, lănţişorul, drugul. Caracteristic acestor puncte este bogăţia cu care se înfăţişează fapt datorat cusăturii buclate, cu firul gros. Ia se poartă cu renumita fotă de Moldova, (fig. 1). În zona Suceava, fota ţesută în casă, în patru iţe, se înfăşoară în jurul corpului, scoţând bine în evidenţă silueta femeii. Aceasta se decorează cu dungi verticale în faţă, de o parte şi de alta a căpătâielor. Partea de uzură a fotei (spatele) nu se decorează. Peste fotă se încing betele, ţesute în năvădeală. Peste ie şi fotă, se poartă cojocul fără mâneci numit pieptar decorat cu broderii în culori vii ca roşu, rosu-visiniu, verde, alb, albastru. Pentru împodobirea capului, femeia folo­seşte ştergarul din bumbac, ţesut în multe iţe şi cu motive înguste la capete. La podoabele femeieşti din zona Suceava se adaugă podoabele din mărgele în tonuri calde, zgărzile de corali roşii, salbele din monezi de argint etc.