B. Fudoianu poet

FUNDOIANU, B.

            B. Fundoianu (pseudonimul lui Benjamin Wechsler) s-a născut pe 14 noiembrie 1898, la Iaşi şi a murit la Auschwitz, pe 2 octombrie 1944.

            Poet şi eseist.

            Fiul lui Isac Wechsler, meseriaş şi agent de asigurări şi al Adelei (născută Schwarzfeld). Îşi ia numele literar de la Moşia Fundoaia, judeţul Dorohoi, unde bunicul dinspre tată fusese arendaş.

            Studii la «Liceul Naţional» şi la Facultatea de Drept din Iaşi (trei ani, fără licenţă)

            Debutul poetic în revista Valuri, Iaşi, (1914).

            Primul volum, Tăgăduinţa lui Petru (1918), oferă o proză de inspiraţie biblică.

            Colaborează cu poeme şi foiletoane, pe teme diverse, la Viaţa nouă, Rampa, Adevărul literar şi artistic, Sburătorul literar, Contimporanul, Integral etc.

            Membru al cenaclului «Sburătorul».

            O parte din eseuri vor fi adunate în volumul Imagini şi cărţi din Franţa (1922).

            Înfiinţează şi conduce primul Teatru de avangardă - «Insula» (desfiinţat în 1923).

            Se expatriază la Paris în 1923.

            Cu ajutorul prietenilor din ţară şi al lui Ion Minulescu publică, la Bucureşti, volumul Privelişti (1930), cuprinzând poezia scisă în româneşte.

            După o perioadă de tribulaţii materiale se angajează la Studiourile Paramount.

            Întreprinde două călătorii în Argentina, din a căror experienţă rezultă volumele de versuri: Ulysse (1933) şi Titanic (1937) apărute la Bruxeles. Lucrările în franceză vor fi semnate Benjamin Fondane.

            O înclinaţie nativă, precum şi prietenia cu Jules de Gaultier şi, mai ales, Şestov, fac din studiile filosofice preocuparea centrală a perioadei franceze.

            Colaborator permanent la Cahiers du Sud şi intermitent la Revue Philosophique, Les Nouvelles, Littéraires etc., precum şi la revistele belgiene, elveţiene şi chiar argentiniene.

            O parte din eseurile închinate unor filosofi contemporani vor constitui material volumului La conscience malheureuse (1936).

            La cartea de răsunet despre Rimbaud, «Rimbaud, le voyou» (1933), se adaugă Faux traité dʼesthétique şi, postum, Baudelaire et lʼexpérience du gouffre (1946).

            Devenit cetăţean francez (1939), combatant 1939-1940, Fundoianu este arestat de Gestapo (1944), deportat la Auschwitz şi gazat.

            Rămâne în istoria literaturii române ca un înoitor de sensibilitate şi tehnică poetică, iar în conştiinţa literară franceză şi europeană ca un deschizător de drumuri în exegeza poeziei moderne.

            OPERA:

            Tăgăduinţa lui Petru, Iaşi, 1918; Imagini şi cărţi din Franţa, Bucureşti, 1922; Trois scenarios, Ciné-Poèmes, Bruxelles, 1928; Privelişti, Bucureşti, 1930; Martin Heidegger sue les routes de Dostoievki, Marseille, 1932; Rimbaud le voyou, Paris, 1933; Ulysse, Bruxelles, 1933; La conscience malheureuse, Paris,(1936); Faux traité dʼesthétique. Essai sur la crise de réalité, Paris, 1938; Baudelaire et lʼexpérience du gouffre, Paris, 1947; LʼExde. Super flumina Babylonis, Paris, 1965; Poezii, Bucureşti, 1965; «Privelişti» şi inedited, Bucureşti, 1974; Poezii, Bucureşti, 1978.

Sursa foto: http://www.jewish-romania.ro/u/media/personalitati/fundoianu-b.jpg