Alexandru Ivasciuc prozator

 IVASCIUC, ALEXANDRU

            Alexandru Ivasciuc s-a născut pe 12 iulie 1933, la Sighetul Marmaţiei şi a murit la data 4 martie 1977, la Bucureşti.

            Prozator şi eseist.

            Provine dintr-o familie de intelectuali.

            Clasele primare şi prima clasă de liceu, la Bucureşti; liceul la Sighetul Marmaţiei. Studii (neterminate) de filosofie şi medicină, la Bucureşti ( 1951-1956).

            Schimbă mai multe profesii şi ocupă, între 1970-1974, funcţia de redactor-şef al Editurii «Cartea românească», secretar al Uniunii Scriitorilor, director al Casei de Filme 1.

            Debut editorial cu volumul Vestibul (1967).

            Premiul Uniunii Scriitorilor (1967, 1970), Premiul Academiei (1970) şi Premiul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (1970).

            Şi-a pierdut viaţa în cutremurul din 4 martie 1977.

            Eseist de vocaţie, Ivasciuc este un romancier original, cu imaginaţia ideii, modern în obsesiile sale, preocupat de înnoirile de substanţă şi de structură ale prozei contemporane.

            OPERA:

            Vestibul, Bucureşti, 1967; Interval, Bucureşti, 1968; Cunoaştere de noapte, Bucureşti, 1969; Păsările, Bucureşti, 1970; Radicalitate şi valoare, eseuri, Bucureşti, 1972; Corn de vânătoare, nuvele, Cluj, 1972; Apa, Bucureşti, 1973; Pro-domo, eseuri, Bucureşti, 1974; Iluminări, Bucureşti, 1975; Racul, Bucureşti, 1976.

Sursa foto: http://www.sighet-online.ro/images/stories/johnnypopescu/al%20ivasiuc.jpg