VĂCĂRESCU, ALECU
(1769-1799)
Alecu Văcărescu, fiul lui Ienăchiţă Văcărescu, poet, a scris în limba greacă şi limba română, ca şi tatăl său, versuri erotice, pe motive, cum sunt: declaraţii de fidelitate, complimentarea iubitei, invazia erotică. A scris şi satire.
Paul Cornea remarca „gustul accentuat al ornamentaţiei verbale şi a stilizării manieristice” iar „În satirile greceşti, Alecu Văcărescu aduce un aer mizantropic şi o sensibilitate traumatizată, care-l apropie de preromantici”.
G. Călinescu apreciază poeziile lui Alecu Văcărescu ca fiind: „cântece de lume, cu un mic totuşi proces de elaboraţiune cultă, imagini de interior boieresc, tablouri, oglinzi şi chipul femeii răsfrânt în ele:«Oglinda când ţi-a arăta/ Întreagă frumuseţea ta,/ Atunci şi tu ca mine/ Te-ai închina la tine» sau «Cum se întoarce după soare/ Pururea această floare,/ Aşa inima din mine/ În veci umblă după tine»”.
Sursa foto: http://www.tititudorancea.ro/lib/edfiles/gm/208alecuvacarescu_cropwm334.jpg