Fosta Securitate a acaparat piaţa medicamentelor

INTERVIU INTEGRAL: Sursa "Medicul de gardă": Fosta Securitate a acaparat piaţa medicamentelor

         Dezvăluiri despre relaţia importator-distribuitor- Ministerul Sănătăţii, dar şi despre devalizarea sistemului de sănătate de către oamenii politici din fruntea ministerului şi CNAS-ului.

         „Se fură la nivelul Ministerului Sănătății și al CNAS-urilor locale”

         EVZ: Noi avem o piaţă de 4,5 miliarde de euro pe an. Câţi merg pe medicamente, câţi pe tratamente, câţi ajung la doctori?
         Sursa „Medicul de gardă”: 1,5 miliarde se plătesc pe medicamente, restul de 3 miliarde fiind serviciile medicale. Ca să fie clar, de la nivelul ministerului se fură întotdeaua din zona investiţiilor în aparatura medicală, de la nivelul CNAS-ului se fură începând de la nivelul celor 40 de preşedinţi, care conduc CNAS-urile de la nivel local şi care întotdeauna sunt numiţi politic. Gândiţi-vă că preşedintele CNAS de la Bucureşti are un buget de 800– 900 de milioane de euro anual, cât un ministru binefinanţat.

         Da, dar preşedintele Casei de Asigurări îi numeşte. Deci este responsabil...
         Nu preşedintele Casei de Asigurări îi numeşte, dar el doar semnează. Poate părea doar o nuanţă, dar nu este. Vorbim de numiri politice şi de aceea o să vedeţi de fiecare dată că primele posturi la care se reped oamenii din partidele politice sunt cele legate de CNAS. Cel mai mare buget îl are CNAS Bucureşti- 800-900 miliarde de euro. Deci din 4, 5 miliarde, cam 30% merg la Bucureşti. Preşedintele de la CNAS-MB e mult mai puternic decât preşedintele Casei Naţionale pentru că cei care încheie contractele cu furnizorii sunt preşedinţii de la casele judeţene, dar presiunea publica este întotdeauna pe ministru.

         Care sunt variantele prin care să nu se mai facă datorii la medicamente şi servicii?
         Sunt două soluţii foarte bune. Prima este aceea de a pune buget la prescriptor, adică fiecare doctor are un buget de prescriere şi când s-a terminat, nu li se mai acordă fonduri. A doua este introducerea celebrei taxe de clawback. Adică dacă statul alocă 1 miliard de euro şi piaţa consumă un milliard jumătate, atunci producătorii de medicamente plătesc restul de 500 de milioane. Prin taxa de claw-back, pacienţii consumă medicamente cât au nevoie sau cât prescriu medicii, iar stabilitatea sistemului de asigurări este asigurată pentru că el nu mai face arierate de vreme ce se plăteşte tot.

         Preşedintele CNAS Bucureşti are un buget de 800– 900 de milioane de euro anual, cât un ministru binefinanţat

         „C.V., consiliera unui fost prim-ministru a luat banii de la ARPIM (Asociaţia Română a producătorilor şi importatorilor de medicamente) de campanie

         Dar şi aici am văzut atacuri mediatice puternice. Taxa de claw-back a fost desfiinţată mediatic, deşi înţeleg că era vorba de un lucru bun pentru Stat.
         Acolo sunt alte interese la mijloc. C. V. (nu publicăm deocamdată numele întreg întrucât avem o anchetă separată pe această temă), consiliera unui fost prim-ministru, a luat banii de la ARPIM (Asociaţia Română a producătorilor şi importatorilor de medicamente) pentru campania de PR. Toată campania Antenei 3 s-a dus pe banii aceştia şi pe serviciile C.V.

         Pentru o campanie precum cea dusă de Antena 3, cât s-a pus la bătaie?
         Cu pacienţi scoşi în stradă, finanţaţi, tot, nu cred că au cheltuit mai mult de 300- 400 de mii de euro. Oricum, au fost mai multe campanii. Pentru că producătorii de medicamente au fost deranjaţi atât de introducerea medicamentelor generice, dar şi de taxa de claw-back. Sistemul introdus la noi a fost sistemul olandez de compensare a medicamentelor. Este vorba de preţul de referinţă la medicamente, pentru a stimula consumul de medicamente generice. Adică, dacă ai 70 ampiciline în România, ele sunt aranjate în ordinea preţurilor şi avem 70 de cifre. Statul vine şi spune: compensez cu 90% din preţ pe ultimele 15, ca să dea posibilitatea de alegere.