Aurelian Titu Dumitrescu scriitor

DUMITRESCU, AURELIAN TITU

            Aurelian Titu Dumitrescu s-a născut la data de 15 februarie 1956, în Caracal, judeţul Olt , ca fiu al lui Adrian Dumitrescu şi al Mariei (născută Chirca).

            Poet şi publicist.

            În 1975 a absolvit Liceul «Ioniţă Assan» din Caracal, iar în 1984 a obţinut licenţa în ziaristică la Universitatea din Bucureşti.

            A fost redactor la revistele: Flacăra, Rebus, Filatelia, Viaţa românească. Colaborează la revistele: Familia, Cronica, Luceafărul, România Literară. A fost publicat de Tudor Opriş, cu o poezie, în revista Limba şi literatura română (nr. 1, 1975) şi apoi în Convorbiri literare, de Ioanid Romanescu. În revista SLAST, între 2 ianuarie 1983-13 noiembrie 1983, a publicat în serial Antimetafizica. Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu.

            Debut editorial cu volumul Iubire de pietrar, 1982.

            Membru al Uniunii Scriitorilor din iunie 1990.

            Marele Premiu Ion Vinea acordat de Uniunea Scriitorilor, Editura “Ion Vinea” şi Casa de Cultură “Ion Vinea”, din Giurgiu, 1997; Premiul Virgil Mazilescu, 1998.

            OPERA: Iubire de pietrar, 1982; Antumele, 1985; Antimetafizica. Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu, 1985 (1989); Antumele 4-5, 1986; Quasimodo. Antumele 6, 1987; Nichita Stănescu, atât cât ştim noi, 1989; Poeme, 1989; Încercare de înşurubare în real, 1991; Monologuri, 1991; Mi s-a culcat moartea pe inimă, 1992; Aproape tac, aproape plâng, 1995; Aproape sânt; 1995; Melanholia deşertăciunilor, 1996; Deşertăciunea şterge faţa morţii, 1996; Acolo unde plânsul nu atinge moartea, 1997; Trei tipare, 1998, Antumele, 1998.

Sursa foto: http://www.agerpres.ro/media/images/2011-02/022318591394716769.jpg