Prozatorul Nicolae Filomon

FILIMON, NICOLAE

            Nicolae Filimon s-a născut la data de 6 septembrie 1819, la Bucureşti şi a murit pe 19 martie 1865.

            Prozator.

            Fiul protopopului Mihai Filimon şi al Mariei.

            Studii la şcoala catiheică din curtea Bisericii Enii, cu dascălul Chiru; se presupune că ar fi urmat şi şcoala de cântăreţi bisericeşti a călugărului rus Visarion; după alţii, Şcoala Filarmonică înfiinţată de I. Heliade şi Aristia, în 1837.

Este atestată funcţia de cântăreţ la Biserica Enii (1830), unde îndeplineşte funcţia de epitrop; după mărturiile lui Ion Ghica, a fost corist în trupa Henrietei Karl şi flautist în orchestră;

            În 1857 este funcţionar la Departamentul Cultelor;

            Din 1862, odată cu înfiinţarea Arhivelor Statului, este funcţionar la această instituţie, unde rămâne până la sfârşitul vieţii.

            Debutează cu un articol în Naţionalul (1857); în anul următor, acelaşi ziar publică nuvela Mateo Cipriani, sub titlul: Monastirea domenicanilor dupe colina Fiesole; tot aici vor apare fragmente din Escursiunile în Germania Meridională.

            Debut editorial cu volumul Escursiuni în Germania Meridională. Memorii artistice, istorice şi critice, opul I, odată cu nuvela Friedrich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieţii lui Napoleon (1860);

            Din 1861 colaborează la revista lui Ion Ionescu de la Brad, Ţăranul român;

            În Revista română a lui Al. I. Odobescu, publică romanul Ciocoii vechi şi noi (1862);

            Îşi reia cronicile muzicale din Buciumul (1864);

            Ultima apariţie publicistică în Dâmboviţa (ianuarie 1865).

            Romantic şi pitoresc în nuvele, Nicolae Filimon are în roman «intuiţii balzaciene» şi siguranţa «tonurilor fundamentale», de unde şi uşurinţa cu care impune geniului un ideal etic şi social.

            OPERA:

            Escursiuni în Germania Meridională. Memorii artistice, istorice şi critice, opul I, Bucureşti, 1860; Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, Bucureşti, 1861; Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică soareci mănâncă, Bucureşti, 1963 (alte ediţii: 1880, 1891, 1896, 1902); Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, cu o prefaţă de M. Dragomirescu, Bucureşti, 1916; Opere, I-II, Bucureşti, 1956; Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică tot soareci mănâncă, prefaţă Aurel Martin, Bucureşti, 1964; Ciocoii vechi şi noi. Nenorocirile unui slujnicar, Bucureşti, 1970; Opere, Bucureşti 1975-1978.

Sursa foto: http://www.faxmedia.ro/public/includes/resources/personalities/images/5f4e70f470f4817715c4fa8e0630a700.jpg