Mircea Eliade prozator

ELIADE, MIRCEA

            Mircea Eliade s-a născut pe data de 9 martie 1907, la Bucureşti şi s-a stins din viaţă la 22 aprilie 1986, la Chicago.

            Filosof, prozator, eseist.

            Fiu al lui Gheorghe Ieremia – devenit Eliade prin schimbarea numelui - , originar din Tecuci, şi al Ioanei (născută Stoenescu).

            Şcoala primară (1914-1918) şi Liceul «Spiru Haret»

La Bucureşti.

            Debutează în clasa a IV-a de liceu cu o proză fantastică (Cum am descoperit piatra filosofală), trimisă la un concurs al Ziarului ştiinţelor populare (1921). Tot acolo colaborează apoi cu un ciclu de Convorbiri entomologice. Ţine un jurnal intim şi scrie Romanul adolescentului miop. Înscris la Filosofie (Universitatea Bucureşti), termină studiile în 1928. Întinse lecturi filosofice, atras mai cu seamă de «polihistori».

            Călătorii în Italia.

            Colaborează la Universul literar, Adevărul literar şi artistic, Lumea, România Literară, Vremea, Viaţa literară, Sinteza, Azi, Revista Fundaţiilor Regale etc.

            Experienţa decisivă a carierei lui Eliade o constituie şederea în India (1928-1932), unde studiază la Universitatea din Calcutta (doctoratul 1932).

            Asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1933-1939), după care intră în diplomaţie (1940-1941, ataşat cultural la Londra; 1941-1944, consilier cultural la Lisabona).

            Editor al operelor lui Haşdeu (1937), eseist reputat se consacră şi prozei, în special povestirii fantastice, romanului existenţial, asimilând uneori experienţa confesiunii, din «jurnal», stucturile epice «obiective» sub denumirea de «roman indirect».

            Profesor la «École des Hautes Études» (Paris, 1946-1948)

            Se stabileşte în S.U.A. (1956) ca profesor la Catedra de Istoria Religiilor a Universităţii din Chicago, (Ilinois).

            Membru şi preşedinte, din 1963, al «American Society for Study of Religions», reputat prin numeroasele lucrări de istoria religiilor, studii asupra miturilor, simbolurilor, tehnicii yoga, şamanismului ş.a.

            Membru al Academiei Regale Belgiene (1977).

            OPERA:

            Isabel şi apele diavolului, Bucureşti, 1930; Soliloquii, Bucureşti, 1932; Maitreyi, Bucureşti, 1933; Întoarcerea în rai, Lumina ce se stinge, India, Oceanografie, Bucureşti, 1934; Şantier, Huliganii, I-II, Bucureşti, 1935; Domnişoara Christina, Bucureşti, 1936; Şarpele, Bucureşti, 1937; Nuntă în cer, Fragmentarium, Bucureşti, 1939; Secretul doctorului Honigberger, Bucureşti, 1940; Comentarii la legenda Meşterului Manole, Insula lui Euthanasius, Bucureşti, 1943; Traité dʼhistoire des religions, 1949, ediţia a patra, 1975; Amintiri,I, Mansarda, Madrid, 1966; Pe strada Mântuleasa, Paris, 1969; Maitryi. Nuntă în cer, Bucureşti, 1969; La Ţigănci şi alte povestiri, Bucureşti, 1969; Noaptea de Sânziene, I-II, Paris, 1970; De Zalmoxis à Gingis-Khan, Paris, 1970; Coloana nesfârşită, Paris, 1970; Iphigenia, piesă în trei acte, în Manuscriptum, V, nr.1, 1974; Histoire des croyances et des idées religeuses, I, 1976, II, 1978; În curte la Dionis, 1978.

Sursa foto: http://lumifantastice.files.wordpress.com/2010/12/mircea-eliade.jpg