Marcel Budala

Marcel Budala

     Marcel Budală, s-a nascut pe 9 iulie 1926 – a decedat pe 1989 a fost un cunoscut acordeonist român, faimos pentru interpretarea muzicii lăutărești și facându-se cunoscut ca instrumentist în orchestra Radioteleviziunii.

     Biografie
     S-a născut la 9 iulie 1926 în București. Mama sa era din Câmpina, iar tatăl său din Iași. Niciunul din cei doi nu aveau vreo ascendență lăutărească sau muzicală de altă natură.
     În 1933 începe să învețe să cânte la pian, putând trece ușor la acordeon. Din 1940 renunță complet la pian în favoarea acordeonului. Astfel, alături de Gheorghiță Trandafir, Marcel Budală devine unul din primii acordeoniști din București (în jurul anilor '46 - '47). Atunci, la București, „a murit” armonica, introducând-se în muzica lăutărească un nou instrument.
     În 1946 terminându-și liceul este încadrat în orchestra de muzică populară a Direcției Generale a Serviciului Muncii (DGSM), dirijată în acea perioadă de cunoscutul Iancsi Korosy.
     În 1949 este angajat în cadrul Orchestrei de Muzică Populară a Radiodifuziunii astfel fiind unul din fondatorii acesteia. Din 1950 începe să devină din ce în ce mai cunoscut. În perioada 1960 - 1968, colaborează cu mari dirijori și șefi de orchestre, notabili fiind Constantin Mirea, Radu Voinescu și Nicu Stănescu.
     Arta muzicală a lui Marcel Budală poate fi considerată ca fiind emblematică pentru o perioada de „clasicism” a muzicii populare de concert. Importante sunt respectarea tempoului just al jocului și cântecului, caracterului și locului formulelor ornamentale specifice, unei frazări firești și neostentative și folosirii elementelor tehnice de virtuozitate în scop expresiv și nu pentru paradă.
     Surprinzătoare sunt agilitatea degetației, cu deosebire a dublelor, triplelor și cvadruplelor staccaturi, dar și tehnica mânuirii burdufului, prin care Marcel Budală realiza bogate plaje de nuanțe, ajungând până la sunete aproape șoptite. Inteligența folosirii contrastelor și a expresivității intensităților sonore rămâne unul dintre darurile sale de excepție în care nu a fost până în prezent egalat.
     Nu numai cântecele liric-lăutărești ci și horele sale de ascultare sau chiar sârbele lui Marcel Budală sunt intonate de către acordeonul său foarte expresiv (în special pentru generația din care face parte). Moare în 1989 la București.

Sursa foto: http://4.bp.blogspot.com/-bH4YGrK4fTU/ToseRmTg_6I/AAAAAAAAAvQ/808kCVNKJz0/s320/Marcel%2BBUDALA.jpg