Ion Creanga povestitor

CREANGĂ, ION

            Ion Creangă la s-a născut în comuna Humuleşti, judetul, Neamţ, pe data de 10 iunie 1839 şi a murit la date de 31 decembrie 1889.

            Fiu al unor ţărani gospodari, Ştefan sîn Petre Ciubotaru şi Smaranda Creangă.

            După o copilărie lipsită de griji, începe şcoala însatul natal (1847), întreruptă după un an, continuată la Botoşani (1849), Târgu Neamţ (1853-1854), Fălticeni la Şcoala de «catiheţi».

            În 1859 ajunge diacon la Iaşi.

            După 1864 urmează Şcoala Normală de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu. Remarcat de acesta devine institutor. Intră în conflict cu autorităţile bisericii. Este suspendat atât ca diacon, cât şi ca institutor (1872), îşi deschide un debit de tutun. Reprimit în învăţământ în 1874.

            Între 1875-1877, se stabileşte şi se consolidează prietenia cu Mihai Eminescu.

            Ca pedagog publică, în colaborare cu câţiva colegi, manuale pentru şcolile primare. În ele apar primele sale poveşti didactice, Ursul păcălit de vulpe, Inul şi cămeşa, Acul şi barosul, Păcală, Poveste, în care invenţia este încă săracă.

            Adevăratul debut literar se produce în Convorbiri literare (1875) cu Soacra cu trei nurori. Până în 1878, sunt publicate celelalte poveşti. Este perioada de mare efervescenţă spirituală a povestitorului, încurajat şi susţinut de junimişti, îndeosebi de Eminescu.

            La 1 ianuarie 1881, publică prima parte a Amintirilor din copilărie, celelalte două părţi urmând să apară la intervale scurte.Ultima parte se publică postum.

            După 1884, boala scriitorului se agravează şi puterealui de muncă scade. Rămâne aproape singur, junimiştii mutându-se la Bucureşti.

            Participă sporadic la cercul de orientare socialistă condus de N. Beldiceanu, unde citeşte ultima parte a Amintirilor... (1888).

            Păstrează ceva din jovialitatea şi umorul său până la sfârşitul vieţii.

            Ion creangă, una dintre cele mai pitoreşti figuri ale literaturii române, a lăsat o operă redusă cantitativ dar cu o substanţă extraordinar de bogată. El reprezintă sinteza integrală a râsului popular.

            OPERA:
            Scrierile lui Ion Creangă, Iaşi (volumul I, 1890; volumul II, 1892); Opere complete, I-V, cu o biografie de Grig. I.. Alexandrescu, portretul şi o prefaţă a autorului, Bucureşti, 1902; Opere complete, cu o prefaţă de Il. Chendi şi Şt.O.Iosif, Bucureşti, 1902; Opere complete, studiu biografic de Eugen Lovinescu, I-III, Bucureşti, 1928; Opere complete, cu o prefaţă şi listă de cuvinte , ediţie revăzută de Gh. T. Kirileanu, Bucureşti, 1932; Opere, ediţie critică cu note, variante şi glosar de Gh.T. Kirileanu, Bucureşti, 1939; Poveşti, Amintiri, Anecdote şi istorioare, ediţie îngrijită de profesor Ion Creţu, Bucureşti, 1939; Poveşti, ediţie îngrijită de Liviu Rebreanu. Cu ilustraţii de Th.Kiriacoff, Bucureşti, 1940; Opere complete, cu o introducere de Constantin Botez, prefaţă şi listă de cuvinte de Gh. T. Kirileanu şi Il. Chendi, Bucureşti, 1942; Opere, ediţie îngrijită, prefaţă şi glosar de academ. prof. G. Călinescu. Desen C.Baba, Bucureşti, 1953; Opere, vol. I-II, ediţie îngrijită de Iorgu Iordan, Elisabeta Brâncuş, cu o introducere de Iorgu Iordan, Bucureşti, 1970.

Sursa foto: http://www.ioncreanga.eu/