Ion Caraion poet eseist traducător

CARAION, ION

            Pseudonimul lui Stelian Diaconescu, Ion Caraion s-a născut pe data de 24 mai 1923, în comuna Ruşavăţ (azi Vipereşti), judeţul Buzău şi a murit la 21 iulie 1986, în Lausanne.

            Poet, eseist, traducător.

            Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1948).

            Redactor la ziarele Timpul şi Ecoul; secretar de redacţie al ziarului Scânteia Tineretului; colaborator al lui G. Călinescu în redacţia revistei Lumea; iniţiator al revistei pentalingve Agora (1947); îngrijitor al Caietelor de poezie ale Revistei Fundaţiilor Regale (1946-1947); consilier de presă în Ministerul Artelor şi Cultelor (1944-1946); redactor la Editura «Cartea Românească» (1948).

            Peste două decenii – redactor la Revista Romînia Literară.

            A debutat în 1939, cu versuri şi recenzii, în Universul Literar şi Curentul Literar.

            Premiul Editurii «Forum» pentru volumul Omul profilat pe cer (1945).

            Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea volumului Antologia orăşelului Spoon River de Edgar Lee Masters (1968).

            Premiul «Mihai Eminescu» al Academiei Române pentru volumul Necunoscutul ferestrelor.

            OPERA:

            Panopticum, Bucureşti, 1943; Omul profilat pe cer, Bubureşti, 1945; Cântece negre, Bucureşti, 1946; Eseu, Bucureşti, 1966; Dimineaţa nimănui, Bucureşti, 1967; Necunoscutul ferestrelor, Bucureşti, 1969; Cârtiţa şi aproapele, Bucureşti, 1970; Deasupra deasuprelor, Bucureşti, 1970; Masa tăcerii. Simposion de metafore la Brâncuşi; Bucureşti, 1970; Cimitirul din stele, Bucureşti, 1971; Selene şi Pan, Bucureşti, 1971; Munţii de os, Bucureşti, 1972; Duelul cu crinii, Bucureşti, 1972; Cinci poeţi romanzi, 1972; Frunzele în Galaad, Cluj-Napoca, 1973; Poeme, Bucureşti, 1974; Enigmatica noblţe, Bucureşti, 1974; Maria – fata cu poveşti în palme , Bucureşti, 1974; Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, I-III, Bucurelti, 1974-1976; Pălărierul silabelor, Buczreşti, 1976; O urche de dulceaţă şi-o ureche de venin, Bucureşti, 1976; Bacovia, sfârşitul continuu, Bucureşti, 1977; Lacrimi perpendiculare, Bucureţti, 1978.

Sursa foto: http://revistacititordeproza.wordpress.com/2010/05/31/luna-ion-caraion/