Ioan Slavici scriitor

SLAVICI, IOAN

            Ioan Slavici la născut în data de 18 ianuarie 1848, în comuna Şiria, judeţul Arad şi a murit la data de 17 august 1925, în comuna Crucea de Jos-Panciu, judeţul Vrancea.

            Prozator.

            Fiul lui Savu Slavici, meseriaş, şi al Elenei (născută Borlea).

            Şcoala primară la Şiria; liceul la Arad (1860-1865), Timişoara (1865-1866) şi Arad; bacalaureatul la Satu Mare (1868); studii universitare de drept şi ştiinţe la Budapesta şi Viena.

            Debutează cu o povestire în Convorbiri literare (1871).

            Cancelarist într-un birou avocăţesc din Arad; redactor la revista Gura Satului, «archivariu» la Consistoriul din Oradea (1872-1873). Pleacă la Iaşi (1874) devenind secretar al Comisiei pentru documente Hurmuzaki, apoi la Bucureşti, unde este profesor la Liceul «Matei Basarab» şi redactor la Timpul.

            Membru corespondent al Academiei Române (1882), secţiunea istorică.

            În 1884 se stabileşte la Sibiu, unde întemeiază revista Tribuna.

            Ia parte la luptele politice ale românilor ardeleni, având câteva procese de presă, soldate cu un an de închisoare, la Vaţ (1888).

            Se reîntoarce în Bucureşti, (1890), funcţionând ca director la Azilul «Elena Doamna» şi lucrează, în continuare al Comisia Hurmuzaki.

            Debutează editorial cu volumul Novele din popor, în 1881, urmat de Pădureanca, în 1884.

            În Bucureşti, colaborează la Voinţa Naţională; conduce Corespondenţa Română şi Vatra (cu Coşbuc şi Caragiale); director la Institutul Ioan Oteteleşanu din Măgurle.

            În 1902 apare romanul Din bătrâni, roman premiat de Academia Română.

            Intră în polemică cu Duiliu Zamfirescu în legătură cu literatura poporană.

            Scoate ziarul Minerva, participă la activitatea «Ligii culturale» şi la comemorarea lui Eminescu (1909);

            A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români.

            În timpul primului război mondial, conduce cotidianul Ziua. Pentru activitatea progermană va fi întemniţat la Văcăreşti (1918). Este eliberat la scurt timp şi participă la actiunile grupului pacifist «Umanitatea» de la Iaşi, afiliat la gruparea «Clarté» a lui H. Barbusse. Îşi reia activitatea literară colaborând la Adevărul literar şi artistic şi la Omul liber.

            Ioan Slavici este întâiul scriitor al Transilvaniei în ordinea valorii şi a importanţei şi doar Rebreanu izbuteşte să-l egaleze şi să-i întunece faima.

            OPERA:

            Novele di popor, Bucureşti, 1881; Pădureanca, Sibiu, 1884; Păcală în satul lui, Sibiu, 1886; Novele, I-II, Bucureşti, 1892-1896; Vatra părăsită, Bucureşti, 1900; Din bătrâni, Bucureşti, 1902; Mara, Budapesta, 1906; Nuvele, I-II, Bucureşti, 1907; Poveşti, I-II, Bucureşti, 1908; Spiru Călin, Bucureşti, 1908; Din valurile vieţii, Bucureşti, 1909; Popa Tanda, Sibiu, 1914; Din doua lumi, Bucureşti, 1920; Închisorile mele, Bucureşti, 1921; Budulea Taichii, Bucureşti, 1923 (1973); Cel din urmă armaş, Bucureşti, 1923; Amintiri, Eminescu – Creangă – Caragiale – Coşbuc – Maiorescu, Bucureşti, 1924; Lumea prin care am trecut, Bucureşti, 1930; Opere, I-II, Bucureşti, 1952; Nuvele, I-II, Bucureşti, 1958; Nuvele I-II, Bucureşti, 1960; Teatru, Bucureşti, 1963; Opere, I-IX, Bucureşti, 1967-1978; Poveşti, Bucureşti, 1974; Moara cu noroc, Timişoara, 1974.

Sursa foto: http://www.manager.ro/dbimg_small/articole_320/1039881a_img.jpg