Ia de Romanati

Ia de Romanaţi

        Zonă de câmpie, cu sate bogate ÅŸi centre mari pentru comerÅ£ul cu cereale ÅŸi vite, RomanaÅ£iul este cunoscut ÅŸi pentru arta cojocăritului. Recunoscute prin ornamentaÅ£ia bogată sunt cojoacele de Vădastra, Corabia, ViÅŸina Nouă.
        La fel cu iile din întreaga Å£ară, ia de Roma­naÅ£i se croieÅŸte din aceeaÅŸi materie primă (pânza de in sau bumbac) se ornamentează cu ace­leaÅŸi motive geometrice sau florale, se coase cu puncte ca tighelul, crucea, la un fir, lănÅ£iÅŸorul.
        Croiul iei este croiul vechi, din patru lăţimi de pânză la care se adaugă clinii, broschiÅ£ele ÅŸi gulerul.
        Cusătura de RomanaÅ£i se caracterizează printr-o cromatică distinsă: albastru de smalÅ£ (siniliu) ori roÅŸu viÅŸiniu. În motive discrete ÅŸi fine, cusute cu punctul tighelului ÅŸi umplute cu fir auriu ori argintiu, ia de RomanaÅ£i este plină de gingăşie.
        Pe umăr stă întotdeauna altiÅ£a compusă din fâÅŸii cu motive mărunte ÅŸi delicate ÅŸi  subliniate de galoane cu intercalaÅ£ii de fir metalic.
        Sub altiţă se găseÅŸte încreÅ£ul lucrat cu măies­trie în forme romboidale, în culori de alb, galben-crem ÅŸi verde-măsliniu.
        Sub încreÅ£, ia de RomanaÅ£i prezintă de cele mai multe ori ornamentaÅ£ia în „blană“ care se realizează prin repetarea a o serie de motive caracterizate prin aceeaÅŸi fineÅ£e ca ÅŸi motivele altiÅ£ei. Motive în „coarnele berbecului“, „cârlige“, „căsuÅ£e“, lucrate mărunt, delicat pornesc de jos, de la mână până sub încreÅ£. La mână, cămaÅŸa bătrânească prezintă o bantă care atunci când este răsfrântă dă impresia unui fodor (vo­lan).
       Punctul iei este tighelul, lănÅ£iÅŸorul, cruci la un fir; de multe ori punctul se lucrează buclat, reliefat.
       Ia se poartă cu catrinÅ£e ornamentate trans­versal, cu căpătâi, în motive geometrice ori flo­rale stilizate. Frunze de viţă, figuri de oameni, sunt ornamente care se întâlnesc des în alesătura catrinÅ£elor. De asemenea, ia se poartă cu vâl­nicul de RomanaÅ£i însoÅ£it de catrinÅ£a din faţă.
       Vâlnicul se lucrează în scoarţă, în dungi semiverticale. El apare larg, învoalt, cu alesături în minuÅ£ioase motive geometrice. Cromatica vâlnicului se asociază cromaticii cămăşii. Pe fondul roÅŸu se aleg motive în culori de verde, roÅŸu, galben, alb, albastru, motive ce alternea­ză cu vărgi simple.
       Peste ie ÅŸi vâlnic femeia poartă giubeaua, piesă de costum deosebită prin eleganÅ£a ei. Cu sau fără mâneci, cloÅŸată, giubeaua se ornamen­tează cu găetane, în motive de spirale, roate, melciÅŸori, linii ÅŸerpuite. Prin croiul ÅŸi ornamen­taÅ£ia ei, prin cromatica bogată ÅŸi deosebită în în culori de roÅŸu, verde, albastru, negru, giu­beaua este una din piesele de costum fără rival în Å£ara noastră.
       Costumul de RomanaÅ£i este completat de marama fină de borangic alb sau galben, aleasă în motive mari la căpătâi, cu coton alb ÅŸi punc­tată cu fir metalic, ori în culori discrete, de roÅŸu viÅŸiniu, albastru.