George Enescu compozitor

George ENESCU

            19 august – 1881 – S-a născut la Liveni-Dorohoi George ENESCU, compozitor, violinist, pianist, dirijor şi pedagog român.

            Cel mai mare muzician român personalitate artistic proeminentă a secolului nostru, Enescu a făcut dovada unor extraordinare aptitudini muzicale încă din copilărie. În urma sfatului dat de profesorul Eduard Caudella din Iaşi, a fost trimis la Conservatorul din Viena, (cu J.Hellmesberger- junior) şi compoziţia (cu R. Fuchs); apoi la cel din Paris unde a avut ca profesori pe M.P.Y Marsick, A.Gédalge, J.Massenet şi G.Fauré. La Paris a repurtat primul success în compoziţie cu Poema Română interpretată de orchestra simfonică a lui Edouard Colonne (1898). Paralel cu compoziţia, Enescu îmbrăţişează cariera de violinist, concertist, care atrage după sine nenumărate turnee în Europa şi în Statele Unite, fiind considerat ca unul dintre cei mai mari interpreţi ai timpului. El revine mereu în patrie, unde face lungi turnee de concerte în toate colţurile ţării şi contribuie cu arta şi cu prestigiul său la popularizarea muzicii în rândurile unui public din ce în ce mai numeros. Participând într-o măsură însemnată la numeroase concerte şi recitaluri de muzică de cameră împreună cu muzicienii mai tineri. Enescu dă un impuls hotărâtor vieţii de concert, cântând la vioară sau la pian, dirijând, sfătuind şi încurajând elementele talentate. În 1912 înfiinţează Premiul anual de compoziţie „George Enescu”, destinând acestui scop o parte din veniturile concertelor sale şi crează astfel un stimulent preţios pentru arta componistică românească. Cu toate că cerinţele carierei de concertist îl obligau să-şi petreacă majoritatea timpului în străinătate, el a rămas în ţara în clipele grele, slujindu-şi poporul cu arta sa. Aşa de pildă , în timpul primului război mondial, pe vremea retragerii din Moldova a organizat şi a condus la Iaşi o orchestră simfonică, de asemenea, a dat concerte şi în spitale şi pe front, mobilizând şi pe artiştii de valoare ai timpului.         Enescu a avut o rodnică activitate pedagogică, printre elevii săi din toate colţurile lumii numărându-se: Yehudi Menuhin, A.Grumiaux, Ida Haendel, Ma Se Tsun, Cristian Ferras, Hélène Jourdan- Morhange, Dany Brunschwig etc.

            Printre muzicienii români care s-au bucurat de îndrumările lui G. Enescu se numără: Dinu Lipatti, Vasile Filip, George Enacovici, Sandu Albu şi Ion Voicu. Tot în cadrul preocupărilor sale pedagogice se numără şi diversele cursuri de perfecţionare ţinute peste hotare: cele de interpretare (în Franţa – la Paris şi în Italia – la Siena; în Anglia – la Brighton) şi cele de compoziţie de la Universitatea Harvard din New York.

            Enescu a fost membru fondator şi preşedinte al Societăţii Compozitorilor Români. În 1916 a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi în 1932, ocupând fotoliul lui I.Negruzzi, devine membru titular. Totodată, între alte distincţii, trebuie amintite titlurile de membru corespondent al Academiei Franceze, de membru al Academiei Santa Cecilia din Roma şi al Academiei de Arte şi Ştiinţe din Praga.

            Puternica personalitate a lui Enescu s-a afirmat şi pe plan dirijoral, domeniu în care a repurtat succese remarcabile în fruntea celor mai importante orchestre europene şi americane.

            Plecat la Paris în 1946, el îşi petrece acolo ultimii ani ai vieţii; la 4 mai 1955 moare departe de ţară, răpus de o boală grea.

            Arta creatoare a lui Enescu izbuteşte să sublimeze esenţa creaţiei populare într-o expresie personal şi în cazul preluării de teme autentice naţionale, şi când inventa melodii concepute în spiritual folclorului. El a dat impulsul hotărâtor simfonismului românesc şi a creat o pildă admirabilă a cărei influenţă binefăcătoare este prezentă în creaţia actuală a compozitorilor români.

            Opera lui Enescu cuprinde lucrări:

            Pentru orchestră: Poema Română, Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, Rapsodia Română în la major, Rapsodia Română în re major, 2 suite în do major şi Suita „Sătească”, Simfonia I-a în mi bemol major, Simfonia a II-a în la major, Simfonia a III-a în do major cu orgă, pian şi cor, 2 intermezzi pentru instrumente de coarde, Uvertura de concert, cu Poemul simfonic (Voix maris).

            Sonate instrumentale: 3 sonate pentru vioară şi pian (În re major, fa major şi la minor, „în character popular românesc”), 3 sonate pentru pian (în fa diez minor, mi bemol monor şi re major), 2 sonate pentru violoncel şi pian (în fa minor şi do major).

            Diferite piese instrumentale: Suite I-a pentru pian în stil vechi, în sol minor, Suita a II-a pentru pian în re major, Improvizaţie pentru pian, Variaţiuni pentru 2 piane pe o temă originală, Suita „Impresii din copilărie” pentru vioară şi pian, Piesă de concert pentru violă şi pian, „Cantabile şi presto” pentru flaut şi pian etc.

            Lucrări pentru formaţii instrumentale de cameră:2 cvartete pentru pian, vioară, violă şi violoncel (în re major şi re minor), 2cvartete de coarde (în mi bemol major şi re major), Cvintet pentru pian, 2 viori, violă şi violoncel în la minor, Octetul pentru patru viori, 2 viole şi 2 violoncele, în do major, Dixtuorul pentru instrumente de suflat, în re major, Simfonia de camera pentru 12 instrumente soliste.

            Lucrări lirico-dramatice: opera Oedip, tragedie lirică în 4 acte pe un libret de Edmond Fleg.

            Piese vocale cu acompaniament de pian: Melodii pe versuri de Clément Marot, Fernand Gregh, Lemaître şi Prudhomme.

            În amintirea lui Enescu, a fost instituit Concursul şi festivalul Internaţional „George Enescu”.

Sursa foto: http://www.dcnews.ro/wp-content/uploads/2012/08/george_enescu.jpg