Vesel, plin de pitoresc, costumul cămăşii cu platcă, costumul de Oaş face corp comun cu costumul de Transilvania. Cămaşa cu platcă cuprinde zona Oaşului; ea se ornamentează bogat, şi în multe culori.
Se croieşte din pânză de in sau bumbac gros. Specificul acestei cămăşi îl constituie platca pătrată şi gura care se încheie în spate. Mîneeile, care se prind de platcă printr-un creţ, se termină jos la mână, cu obişnuitul fodor. Cămaşa se croieşte simplu, dintr-o foaie pentru piept şi spate. Peste această foaie, la gât şi umeri se aşază platca.
Distribuirea ornamentului se face pe platcă şi jos la mânecă. Din platcă porneşte vertical o cheiţă asemănătoare unui şir îngust de motive, care se prelungeşte până în fodori. Uneori această cheiţă apare şi pe piept.
Bogăţia de culori (roşu, verde, albastru, galben, alb) dau ornamentului strălucire şi vioiciune. Puncte de cusătură ca punctul peste fire, festoanele, tighelurile, „zbârciogii” dau robusteţe şi bogăţie ornamentelor. Punctele se lucrează cu firul gros, buclat.
Cămaşa bătrânească de Oaş se ornamenta numai peste umeri, nu şi în faţă. Se croia ca şi cămaşa cu platcă cu aceleaşi mâneci largi cu fodori. Festoanele, punctul pe dos, peste fire erau punctele cu care se ornamenta şi această cămaşă.
Cămaşa se poartă cu poale largi şi şorţ (fig. 28), poale care cu timpul s-au transformat în fustă. Poalele se croiesc din 4-5 foi drepte şi se strîng cu un şnur peste care se aşază un brâu lat de circa 4-5 cm, ornat cu aceleaşi motive de pe cămaşă.
Poalele se termină cu un motiv cusut şi cu dantele croşetate.
Peste poale se aşază şorţul numit „zadie”, care se ţese din pînză şi se ornamentează cu motive geometrice pe poale şi uneori cu mici ornamente distribuite pe toată suprafaţa şorţului.
Pe cap se poartă năframa înflorată. Peste costum se îmbracă „vesta“ din postav, iar pe timp rece „guba“ ornamentată şi ea cu vărgi.
Ca podoabe se poartă „zgarda “ din mărgele mici, colorate, cusute în motive geometrice.