Domnitorul Barnovschi Miron

BARNOVSCHI, MIRON (1626-1629; 1633)

           Domnitorul moldovean Miron Barnovschi a fost, aşa cum spunea Miron Costin, «la inimă foarte direptu şi nelacomu şi blandu». Fiu al marelui postelnic Dimitrie Barnovschi, Miron a ocupat în tinereţea sa diferite dregătorii. In anul 1626, «cu bucuriia tuturora» a fost ales domnitor. Miron Barnovschi s-a străduit prin măsuri înţelepte să în­drepte starea grea în care a găsit ţara. La 20 septembrie 1626, poate la sfatul cărturarului Anastasie Crimca, Miron vodă a dat un aşezămant (hotărare dom­nească) prin care se stăvileau pornirile de înavuţire ale clerului, interzicand acestuia să mai adune bogăţii - moşii, vite, stupine - să facă neguţătorie ori să se ocupe cu camăta. In anul 1628 a absolvit robii boiereşti şi mănăstireşti de obligaţiile de muncă către stat. Dom­nitorul a acordat celor fugiţi, din cauza asupririi financiare, scutiri şi uşurări de dări. A luat măsuri favorabile ţă­ranilor, hotărand ca cei plecaţi de pe moşiile boiereşti, înainte de anul 1621, «să fie slobozi a merge unde le va fi voia». A extins privilegiul sloboziilor, acordand scutiri temporare de dări celor ce se aşezau în noile sate. Chibzuita poli­tică internă dusă de domnitor n-a întarziat să-şi arate roadele: în scurtă vreme - scria Miron Costin - «au venitu fără zăbavă ţara la hirea sa şi... s-au împlutu de tot bivşugul (belşugul) şi s-au împlutu de oameni».

           In ce priveşte politica externă, Bar­novschi a continuat atitudinea înain­taşilor săi de prietenie faţă de Polonia. Datorită lui, a fost înlăturat în 1628 pericolul izbucnirii unui război turco-polon, război care, de bună seamă, ar fi adus prejudicii şi Moldovei. Neputand, sau poate nevrand să accep­te cererea turcilor de a spori tributul, Miron Barnovschi a părăsit tronul, refugiindu-se în 1629 în Polonia. « Ce, binele pururea este gingaş - scria Miron Costin - şi... nu în multă vreme stătătoriu. Pentru 40 de pungi ce-i cerea veziriul de la Barnovschii vodă..., i-au venitu mazilie, neîmplandu (neîmplinind) bine patru ani la domniie». După alţi patru ani, a revenit în scaun. Nu s-a bucurat însă de domnie lungă, fiind din porunca sultanului decapitat în acelaşi an, la Constantinopol.

            In timpul lui Miron Barnovschi, pămantul Moldovei s-a îmbogăţit cu cateva monumente de preţ. Majoritatea ctitoriilor înălţate în vremea lui Bar­novschi au fost înzestrate cu fortificaţii defensive puternice, întrucat construi­rea de cetăţi noi nu mai era posibilă, datorită accentuării dominaţiei oto­mane.

            Miron Barnovschi se aşază deci, ală­turi de Petru Muşat, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, în galeria dom­nitorilor care, prin realizarea unui efi­cient program de fortificare a Moldovei, s-au îngrijit îndeaproape de apă­rarea ei.

Sursa poza: http://istoria.md/articol/85/Miron_Barnovschi