Alfred Alessandrescu dirijor

Alfred ALESSANDRESCU

14 august 1893, Bucureşti – 18 februarie 1959, Bucureşti

     14 august 1893 – S-a născut la Bucureşti Alfred Alessandrescu, dirijor, pianist şi compozitor român, Maestru emerit al Artei.

     După absolvirea Conservatorului din Bucureşti, unde a avut ca profesori – între alţii – pe D. G. Kiriac, Emilia Saegiu şi A. Castaldi, pleacă pentru specializare la Paris, ca elev al lui Paul Vidal (la Conservator) şi al lui V. d’Indy (la Schola Cantorum).

     Reîntors în ţară în preajma primului Război Mondial, A. Alessandrescu se situează foarte curând în primele rânduri ale muzicienilor care, cu elan şi autoritate, clădeau viaţa muzicală a patriei; a fost dirijor al Orchestrei Ministerului Instrucţiunii Publice, al Operei Române şi al Filarmonicii din Bucureşti, al Orchestrei Simfonice Radio (1933-1959). A fost membru fondator al Societăţii Compozitorilor, sprijinind cu convingere creaţia autohtonă. Ca pianist, l-a preocupat cu precădere muzica de cameră, domeniu în care a colaborat în numeroase concerte cu George Enescu.

     În ceea ce priveşte creaţia sa, e de menţionat că A. Alessandrescu este autorul celui dintâi poem simfonic românesc – Acteon, care alături de piesele pentru orchestră Amurg de toamnă şi Didona se numără printre primele sale lucrări. Au urmat apoi sonate pentru vioară şi pian, lieduri, 3 poeme pentru voce şi orchestră.

     Sub semnătura lui A. Alessandrescu au apărut numeroase articole de specialitate, cronici muzicale, traduceri de librete de operă (Aurul Rinului, Parsifal, Don Juan, Thais, Forţa destinului), corespondenţe în publicaţii muzicale de peste hotare.

     A murit la Bucureşti, la 18 februarie 1959.

Sursa foto: http://imagini3.bestmusic.ro/image/1/300/0/19784120/Alfred-Alessandrescu.jpg