România are de primit sute de milioane de dolari datorie de la alte țări. Ce fac politicienii? Ne împrumută!

        În perioada comunistă, țara noastră a construit drumuri, fabrici și tot felul de infrastructură în țări precum Irak, Sudan sau Cuba și avea, încă are, de primit sute de milioane de dolari datorie. O parte din acești bani, însă, s-au pierdut `pe drum` după ce instanțe internaționale și clase politice aflate la guvernare după acea perioadă au decis fie să ierte datoriile acestor țări, fie să le eșaloneze la o rată infimă. 

        În Irak, România a construit fabrici de ciment și armament, sonde petroliere, sisteme de irigații, căi ferate și drumuri, în valoare de peste 2,5 miliarde de dolari. Ce s-a ales de acești bani? Clubul de la Paris, o instanță care în 1981 obliga România să își plătească datoriile, a decis în 2005 să fie iertată datoria Irakului în proporție de 80%, adică peste 20 miliarde de dolari, iar restul să fie eșalonată pe 23 de ani cu 5 ani de grație. 

        În Sudan, țara noastră a construit fabrici, instalații petroliere, clădiri pentru instituții de stat - chiar și clădirea parlamentului țării - drumuri și a cheltuit în total cam 170 milioane de dolari. Este cea mai mare datorie nerecunoscută, după ce vechiul Sudan s-a împărțit în două state, unul fără resurse, unul cuprins de foamete și război civil. Totuși, Sudanul are o producție anuală de peste 70 de tone de aur, iar datoria către țara noastră înseamnă undeva în jur de 4 tone în aur. 

        În Cuba, România a investit bani cumpărându-le armament, tractoare sau camioane. Aproape cea mai importantă construcție realizată acolo de români este Uzina de crom-nichel Las Camariocas. În vremea lui Fidel Castro, pe când s-au cheltuit acești bani de către țara noastră, România primea tutun cubanez și zahăr, astăzi… nimic.  

        În Siria, România a ridicat rafinării, fabrici de ciment, combinate chimice și a construit sisteme de irigații pe mii de hectare. O parte din aceste investiții s-au derulat prin Industrial Export, o companie a statului. În 1990, datoria Siriei către noi era de 118 milioane de dolari, dar după Revoluție, firma privată Industrial Export a recuperat în conturile personale 36 de milioane de dolari, iar la buget… nimic. 

        În Libia, datorită relației lui Ceaușescu cu Colonelul Gaddafi, se derulau o mulțime de contracte comerciale, iar România a construit acolo drumuri, zeci de școli, sute de blocuri și a exportat arme. Libia a fost recunoscătoare, permițând țării noastre să concesioneze un câmp petrolifer pe 20 de ani cu posibilitate de prelungire. Până în `93, România a investit acolo peste 50 de milioane de dolari. Ce a făcut clasa politică de la acea vreme? Mai exact Guvernul Văcăroiu… a vândut concesiunea unor spanioli, tranzacție făcută prin Rompetrol, companie a statului. O parte din bani au fost plătiți la încheierea tranzacției, iar restul (85 milioane de dolari) urmau să fie plătiți în rate. Ce face Rompetrol? Se privatizează, iar cele 85 de milioane nu mai ajung în bugetul statului, ci în conturile companiei. 

        Zambia datora țării noastre aproximativ 30 de milioane de dolari. Ce s-a întâmplat cu banii? Păi tot Guvernul de la acea vreme a `rezolvat` situația. Concret, Guvernul Radu Vasile a vândut pe ascuns datoria către Donegal, o companie cu sediul în Insulele Virgine, pentru o sumă puțin mai mare de 3 milioane de dolari… de la 30 de milioane! adică 10% din valoarea datoriei. Donegal International a acționat în judecată Zambia și a cerut 55 de milioane de dolari pentru datoriile pe care le răscumpărase de la țara noastră. 

        Ce fac politicienii noștri acum? În loc să recupereze acești bani, pentru că mijloace sunt, dar nu există interes, se împrumută sau, mai bine zis, ne împrumută pe noi și copiii-copiilor noștri. 

Te-ar putea interesa: Val de scumpiri, cauzat de creșterea prețului energiei!

Urmărește-ne pe Facebook, pentru noutăți din mai multe domenii!

Sursa foto: https://www.euronews.ro/articole/tarile-de-la-care-romania-are-de-primit-bani-irak-ul-este-cel-mai-mare-datornic