Marian Dragulescu, ghinion la Jocurile Olimpice

Marian Dragulescu - Marele ghinionist al Jocurilor Olimpice

La două ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice, în 2004 şi 2008, Marian Dragulescu a ratat dramatic cucerirea medaliei de aur în proba sa favorită, cea de sărituri.

Unul dintre cei mai buni gimnaşti ai României, Marian Dragulescu are un palmares impresionant de 26 de medalii la Campionatele Mondiale, Europene şi Jocurile Olimpice. Asemenea tuturor marilor gimnaşti ai lumii, Drăgulescu este un inovator care a prezentat în competiţiile internaţionale un exerciţiu original, care a ajuns să-i poarte numele: săritura Dragulescu.

Născut în data de 18 decembrie, 1980, la Bucureşti, Marian s-a apucat de gimnastică pentru scăpa de cursurile de karate. După o perioadă, el a renunţat la gimnastică, în favoarea înotului, disciplină pentru care se putea antrena pe gratis. Sportul în apă nu l-a mulţumit şi a revenit la gimnastică. În 1998, el debuta în competiţiile internaţionale de juniori, la Campionatul European de la St Petersburg. Câştiga atunci aurul la calul cu mânere, argint la sărituri şi bronz la sol şi cu echipa, clasându-se pe locul opt la individual compus.

Un specialist al săriturilor şi al exerciţiilor la sol, Dragulescu a concurat multă vreme la toate aparatele, vizând la fiecare competiţie şi proba de individual compus. După o participare la Campionatul Mondial din 1999, Dragulescu se afla în lotul naţional care pleca spre Australia pentru Olimpiada de la Sydney. Rezultate au fost mai degrabă modeste, deşi Marian venea după aurul la sol şi argintul cu echipa la Campionatul European.

La Sydney, Marian Dragulescu a încheiat competiţia pe locul şase la sol şi pe locul 13 la individual compus. Bucureşteanul a trecut peste dezamăgirea de la Olimpiadă şi a continuat să îşi îmbunătăţească exerciţiile. În 2001, el a devenit campion mondial la sol şi sărituri. În 2002, el a mai câştigat trei medalii de aur, două la sărituri, una cu echipa şi un bronz la sol la CM şi CE. Pentru performanţele sale, International Press Association l-a numit "Gimnastul anului".

În 2004, la Campionatul European ce preceda Jocurile Olimpice, Dragulescu a luat aurul la individual compus, sol, sărituri şi cu echipa, vizând o participare mult mai bună la Atena. Cele patru medalii la CE au egalat o performanţă pe care doar Nadia Comăneci a mai reuşit-o în istoria gimnasticii, în 1975.

La cea de-a doua participare la Olimpiadă, Marian Dragulescu a ajutat echipa României să urce pe podiumul întrecerii de la Atena, cucerind medalia de bronz. În proba de individual compus, Dragulescu se afla printre fruntaşii competiţiei până când a greşit la bară, depunctarea fiind suficientă să îl scoată din calculul pentru medalii.

Finalele pe aparate erau singurele şanse pentru medalii care îi mai rămâneau gimnastului român. Prima a fost finala la sol, unde Dragulescu a executat un exerciţiu foarte bun, dar a încheiat la egalitate cu gimnastul din Canada Kyle Shewfelt, cu un punctaj de 9,787,primind doar medalia de argint, după departajarea făcută de arbitri.

În finala de la sărituri, Dragulescu a început cu săritura care îi poartă numele, primind un punctaj de 9,9. Acesta este cel mai mare punctaj primit de un gimnast la Olimpiadă sau Campionatul Mondial din 1995. Românul avea victoria în mână, tot ce trebuia să facă era să aterizeze corect cea de-a doua săritură pentru a pleca acasă cu medalia de aur. Însă dezastrul s-a produs. Marian a căzut la cea de-a doua săritură şi doar o decizie controversată a arbitrilor l-a adus pe podium, oferindu-i medalia de bronz. Cel care a avut de suferit în urma acestei decizii a fost chiar canadianul care a luat aurul la sol.

2005 vine cu noi titluri mondiale şi europene la sărituri şi sol, în 2006 îşi adaugă alte medalii de aur în palmares. De asemenea, el renunţă să participe la toate aparatele, concentrându-se pe cele două la care a înregistrat cele mai bune rezultate: sol şi sărituri.

In 2007, Marian Dragulescu se accidentează în timpul unui exerciţiu la sol, aterizează greşit pe cap şi nu reuşeşte să îşi încheie exerciţiul. Medicii îl retrag din competiţie şi gimnastul este trimis la verificări în Statele Unite, ratând Campionatul Mondial.

Cu doar câteva luni înainte de Olimpiada de la Beijing, Drăgulescu a revenit în competiţiile internaţionale, punându-şi toată energia în câştigarea unei medalii de aur la Jocurile Olimpice. Săriturile erau proba la care avea cele mai bune şanse de reuşită, astfel că gimnastul s-a concentrat pe acest aparat.

Echipa României a încheiat competiţia pe locul şapte, iar la sol Marian a terminat pe acelaşi loc şapte. Săriturile erau ultima şansă. Gimnastul român părea determinat să nu mai repete greşeala de la Atena şi a reuşit o săritură excelentă în prima rotaţie. La fel ca în urmă cu patru ani, însă, dezastru a venit la cea de-a doua săritură. Drăgulescu a ratat din nou, iar Olimpiada din China s-a încheiat fără medalie pentru el.

În anul Olimpiadei de la Beijing, Dragulescu şi-a anunţat retragerea din activitatea competiţională şi s-a reprofilat pe antrenorat, alături de Marius Urizică, colegul lui din lotul naţional. Cei doi au pregătit tinerii gimnaşti de la clubul Dinamo Bucureşti.

Dragulescu a anunţat că este posibil să încerce din nou pentru o medalie olimpică de aur. El a reluat antrenamentele, de această dată la toate aparatele, după o pauză de aproape şapte ani şi speră că va reuşi să ajungă la Londra pentru a mai încerca o dată cucerirea medaliei de aur.

Cele patru titluri mondiale (2001, 2002, 2006 şi 2009) şi trei europene (2000, 2004 şi 2005) la sol sunt un record istoric neegalat în cadrul acestor campionate. Realizările de la sărituri sunt la fel de însemnate, patru titluri mondiale (2001, 2005, 2006 şi 2009) şi două victorii în Cupa Mondială (2000 şi 2006) sunt de asemenea un record neegalat.

Sursa foto : http://jo2012.antena3.ro/thumbs/big/2012/07/07/marian-dragulescu-marele-ghinionist-al-jocurilor-olimpice-39739.jpg