Ahtum voievod al Banatului

AHTUM (sec. XI)

Începand cu jumătatea secolului III e.n., Dacia romană a început să fie des încercată de atacurile seminţiilor mi­gratoare. Pentru asigurarea unei apă­rări eficiente a graniţelor, împăratul Aurelian a dispus în anul 271 e.n. retragerea autorităţilor şi armatei ro­mane de la nord la sud de Dunăre, fluviul constituind în calea duşmani­lor o stavilă greu de trecut.

            Populaţia satelor şi oraşelor Daciei romane a rămas neclintită însă în vatra strămoşească. «Timp de secole, noul popor creat prin contopirea dacilor cu romanii - poporul român - a trebuit să ducă o luptă îndarjită şi necurmată pentru  a-şi păstra fiinţa, pentru a-şi asigura continuitatea pe teritoriul în care s-a născut şi dezvoltat, în ciuda vicisitudinilor istorice» («Programul Par­tidului Comunist Român de făurire a so­cietăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comu­nism»)

Ca şi în alte părţi ale Europei, în a doua jumătate a mileniului I e.n. s-au consti­tuit pe teritoriul românesc formaţiuni politice feudale, numite cnezate şi voie­vodate. Acest fapt istoric a avut o mare importanţă în evoluţia ulterioară a po­porului nostru. «Formarea voievodate­lor - se subliniază în Programul Partidului - a marcat o epocă nouă în istoria poporului român, în dezvoltarea sa economică, socială şi politică. Se poate afirma deci că închegarea primelor nu­clee statale - a voievodatelor - şi apoi concentrarea acestora în state feudale puternice au asigurat atat dezvoltarea continuă a forţelor de producţie cat şi conservarea fiinţei poporului, apărarea autonomiei ţărilor române în faţa mari­lor imperii ale vremii.»

            Una din personalităţile proeminente din epoca formaţiunilor prestatale ro­mâneşti, ale căror mai vechi începuturi datează din secolul IX, a fost Ahtum. Urmaş al voievodului bănăţean Glad, Ahtum şi-a exercitat autoritatea pe un teritoriu care se întindea la nord pană în părţile raului Criş, în sud pană la Vidin şi Severin, la vest pană la Tisa şi spre est pană către Ţara Haţegului. Centrul administrativ şi, totodată, lo­cul de reşedinţă al voievodului a fost Mureşana (urbs Morisena, civitas Morisena), una din importantele aşezări aflate în jurul anului 1000 în stadiu de dezvoltare aproape orăşenesc. Pe locul acestui vechi oraş se găseşte astăzi loca­litatea bănăţeană Cenad.

            Voievodul Ahtum (numele pare a fi derivat dintr-un toponimic, în Bana­tul medieval existand un sat Ahton şi o cetate Ajtom) se bucura de mare faimă. Scrierea intitulată « Legenda epis­copului Gerard», care este principalul izvor istoric privind epoca lui Ahtum, apreciază că acesta era un conducător puternic (potens valde), mult lăudat pentru calităţile sale («qui nimium gloriabatur in virtute et in potentia sua»). Trăia înconjurat de numeroşi curteni şi slujitori. Dispunea de oaste puter­nică, fapt care i-a îngăduit să adopte o atitudine independentă faţă de statul maghiar, aflat atunci în plină perioadă de cucerire a Transilvaniei. A aşezat vameşi şi paznici pe Mureş, percepand vamă de la plutaşii ce transportau sare pe rau, spre Panonia. A dus o politică de bună vecinătate cu Bizanţul.

            Ahtum a căzut vitejeşte în grelele lupte purtate cu armatele lui Ştefan, regele Ungariei.