David Corbea (sec. XVII - 1707) şi Teodor Corbea (sec. XVII - circa 1725), cărturari şi diplomaţi de frunte la curtea lui Constantin vodă Brâncoveanu, s-au născut în Transilvania, în casa preotului Ioan din Şcheii Braşovului. Învăţătura şi-au adunat-o sub îndrumarea tatălui lor şi apoi la Kiev, oraşul unde activase înainte vestitul învăţat român Petru Movilă.
Luptător pentru independenţa poporului său, David Corbea a fost unul din promotorii politicii de eliberare a ţărilor române. Sol permanent al domnitorului muntean la curtea lui Petru cel Mare, David Corbea s-a făcut repede remarcat, ţarul consultându-1 deseori în problemele dunărene sau în cele legate de Imperiul otoman. În anul 1707 a servit ca diplomat al Rusiei în tratativele de alianţă cu Francisc Rackoczi al II-lea, ridicat cu oaste împotriva dominaţiei habsburgice. Aceasta a fost ultima lui misiune politică, David sfârşindu-şi zilele în acelaşi an, pe când se afla la Varşovia.
Teodor Corbea a fost logofăt de limbă latină în cancelaria domnească a lui Constantin Brâncoveanu. Însărcinat şi el cu treburi diplomatice, a purtat câteva solii la curtea imperială a Moscovei. În anul 1710 a primit misiunea de a pregăti o alianţă a Ţării Româneşti cu Moldova şi Rusia, în scopul eliberării ţinuturilor nord-dunărene de sub dominaţia otomană. După lupta de la Stănileşti pe Prut (1711), Teodor Corbea s-a stabilit pentru tot restul vieţii în Rusia, unde Petru cel Mare, apreciindu-l, l-a dăruit cu moşii şi slujbe.
Teodor Corbea este autorul a numeroase lucrări literare. Vădit influenţată de poezia populară, «Psaltirea în versuri» este cea mai importantă operă a lui. Sub semnătura sa a apărut primul lexicon latin-român din ţara noastră, intitulat «Dictiones latinae cum valachica interpretatione ».
Sursa foto: http://www.mytex.ro/comunitare/brasoveni-care-au-facut-istorie_115712.php