Camasa femeiasca de Maramures

Cămaşa femeiască de Maramureş

        Caracteristică prin croiul ei, cămaşa de Ma­ramureş se deosebeşte de celelalte prin faptul că este singura cămaşă din costumul românesc care se croieşte pătrată la gât. Cămaşa se lucrea­ză din pânză de casă ţesută în război, în două iţe. Se croieşte din 4 lăţimi; două pentru mâneci şi două pentru piepţi.
        Spre deosebire de ia încreţită la gât, unde mânecile pornesc din guler, cămaşa de Mara­mureş prezintă piepţii drepţi şi tăiaţi la gât, iar mânecă porneşte încreţită din umăr. Mânecă se termină prin fodori care poartă numele şi de „bezeri”.
        În Maramureş există mai multe variante de cămăşi pătrate la gât; cea care capătă teren din ce în ce mai mult, renumită prin creţurile sale, este cămaşa de „Săpânţa“.
        Creţurile cămăşii de Maramureş sunt o ade­vărată artă. Perfect trasate şi conturate, la pri­ma vedere dau impresia că nu pot fi lucrate de mână. Şi pe cât par de perfecte pe atât se lu­crează de simplu, ele fiind realizate pe bază de fire scoase şi punctul „înaintea acului”. Pen­tru înfrumuseţare, femeia foloseşte gingaşe mo­dele lucrate în punctul identic cu „nemţoanele“ de Banat, colorate în galben portocaliu. De la brâu în jos se poartă poale, peste care se pun zadiile. Poalele nu se ornamentează decât foarte discret în puncte de „ociţi“ (tighel) în alb ori galben portocaliu.
        Cămaşa se poartă cu zadii din lână ţesute în război, în 4 iţe, pe fond roşu, galben porto­caliu, albastru. Fondul se ornează cu dungi ori­zontale de culoare cafenie cu intercalaţii de ne­gru, ori dungi negre cu roşu sau negre cu porto­caliu. Peste cămaşă se poartă pieptarul orna­mentat cu lână în culori vii.
        În timpul iernii se îmbracă „guba“ mâţoasă lucrată din lână ţesută în două sau patru iţe.