Cămaşa femeiască de Hunedoara (Pădureni, Haţeg) este cămaşa cu tablă şi fodor. Bogată şi sobră cămaşa păstrează croiul vechi.
Se croieşte din 4 foi care pornesc de la gât şi se prelungesc până la poale. Pentru lărgime se introduce sub brat clinul numit „lărgitură” şi broschiţa numită „zoltac“.
Ornamentele se distribuie pe mânecă, piept, guler. Ornamentul de pe mânecă se numeşte „tablă“ şi porneşte din fodor până sub guler. Pe piept se distribuie acelaşi ornament în două rânduri aşezate deoparte şi alta a gurii.
Spatele se ornamentează cu modele mai mici, deoparte şi alta a umerilor. Ornamentarea iei de Hunedoara se face în motive geometrice; romburi mari (circa 10 cm) pătrate, jumătăţi de romburi, care se succed compact, pe întreaga mânecă dând cusăturii un aspect bogat, reliefat.
Punctul de cusătură specific Hunedoarei este punctele „aţeşte“ care se lucrează cu firul gros, buclat. Cămaşa se lucrează de asemenea şi cu punctele „crucea”la un fir“, „tighelul“.
Culorile obişnuite sunt roşu viu, şi negru. Pe fondul acestor culori apar şi discrete culori de mov, albastru deschis, verde.
Poalele fac corp comun cu „ciupagul” (cămaşa de la brâu în sus).
Atât ciupagul cât şi poalele se ornamentează şi cu cheiţe care se cos, prin alternanţă, cu roşu şi negru. Ele constituie adevărate modele având uneori lăţimea de 2-3 cm.
Cămaşa de Hunedoara se poartă cu catrinţe negre, ţesute în casă, în două ori patru iţe. Acestea apar de cele mai multe ori fără nici un fel de ornamentaţie. Catrinţa din faţă este mai scurtă decât cea din spate. Din ele se prelungesc poalele bogat ornamentate jos şi pe clini în sus, cu motive ori cheiţe. Ansamblul este completat de pieptare cu broderii policrome, compacte.
Peste şold, femeia poartă podoabe de metal, alcătuite din bani, inele, cheiţe, înşirate pe lănţişoare.
Pe cap poartă „ceapsa” un fel de tichie ornamentată cu motive bogate şi compacte, în culori sobre de negru, ori negru îmbinat cu roşu. Pe margini, ceapsa prezintă o dantelă cusută cu acul, în alb, care este lucrată cu multă fineţe. Sub ceapsă se găseşte „cârpa“ (marama) albă de bumbac care se prelungeşte pe sub cojoc, în spate, de-a lungul catrinţei.