Cronicarul Axinte s-a născut în ţinutul Vasluiului, în casa Candichiei din satul Scanteia. Numele lui de familie nu se cunoaşte; întrucat o bună parte din viaţă şi-a petrecut-o în cancelaria domnească, scriind hrisoave sau urice, i s-a spus Axinte Uricariul.
Era om cu multă învăţătură. Ştia latineşte, greceşte, slavoneşte şi, probabil, turceşte. Remarcat şi sprijinit de Nicolae vodă Mavrocordat, a primit din partea acestuia sarcina să copieze cronicele ţării. De la el au rămas în copii letopiseţele lui Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, precum şi o cronică originală.
Axinte Uricariul a scris un Letopiseţ care narează evenimentele anilor 1711 -1716, la care autorul a participat de cele mai multe ori nemijlocit. Perioada tratată de Axinte a fost, în istoria noastră, plină de consecinţe, Ţara Românească şi Moldova trecand atunci de la domniile pămantene la cele fanariote. Principalul erou al Letopiseţului a fost Nicolae vodă Mavrocordat, proteguitorul său, în care vedea un personaj înzestrat cu însuşiri deosebite, un om de bine pentru ţara fericită că îl are domnitor.
Mai mult literat decat istoric, cronicarul s-a dovedit talentat în descrierea evenimentelor, paginile sale avand deseori savoare şi haz.
Axinte Uricariul a dispreţuit boierimea a cărei putere se baza doar pe bogăţii, considerand că «sleahticiia şi blagorodnicia cand nu iaste cu fapte buni, nu cinsteşte, ce mai vartos ocăreşte pre om».
Iubitor de ţară, cronicarul deplangea rănile pe care le provocau puterile străine. Vorbind despre otomani, spunea că lăcomia acestora este «multă şi nesăţioasă». Trupele regelui Poloniei, scria cu durere cronicarul, au provocat în Moldova multă pagubă, că«bat, căznesc, omoară pre oameni... şi jăcuiesc nu numai de prin case, ce şi pre călătoriu ».
Calităţile literare ale cronicii lui Axinte Uricariul şi informaţiile pe care aceasta le oferă despre domnia lui Nicolae Mavrocordat, domnie caracterizată prin proiecte ambiţioase, de înnoiri politice şi sociale, conferă autorului ei un loc meritoriu în cultura medievală românească.