Tainele Craciunului in Bucovina

     Craciunul este sarbatoarea care se pastreaza in Bucovina, poate mai mult ca in alte parti, fara mari abateri fata de trecut, cel mai frumos si asteptat moment din an. El este pregatit cu mult inainte, odata cu inceputul Postului Craciunului, cand se hotarasc cetele de colindatori si colindele ce urmeaza a fi invatate si repetate. In Bucovina, colindatul de Craciun a fost si inca este nu numai o datina, ci, prin modul de organizare, devine o adevarata institutie, cu legi si reguli specifice, cu totul aparte.

      Datina colindatului avea inca un farmec aparte acum 40 de ani, cand odata cu lasarea intunericului, casele erau animate si insufletite de colindele cetelor de flacai care, pe intreg timpul noptii si pana in jurul amiezii din ziua Craciunului strabateau ulitele satelor de la un capat la celalalt. Imbracati in sumane sau cojoace, cu caciulile impodobite cu mirt si muscate (calfa avand panglici multicolore ca insemn personal al functiei pe care o detinea), tinerii cantau cu sau fara de acompaniament colinde religioase, colinde pentru gospodari sau colinde pentru fete. La inceputul secolului al XX-lea si pana dupa cel de-al doilea razboi mondial, acompaniamentul instrumental al colindatorilor consta numai din fluier si ciur, pentru ca apoi sa se extinda acompaniamentul cu fanfara sau, mai recent, cu alte instrumente moderne. Astazi, datina colindatului s-a cam diluat, in sensul ca tinerii nu prea se mai intrunesc din timp pentru constituirea cetelor, iar portul popular traditional precum si alte „legi” ale colindatului de odinioara au mai fost uitate.

      Fiecare ceata colinda in primul rand la primaria satului, de unde primea si o autorizatie de functionare, apoi la preot, invatator si la celelalte case din sat, dorinta tinerilor cea mai mare fiind sa colinde la fetele de maritat. De la hiperbolizarea casei, a curtii si a activitatii gospodarului, colindele abordeaza subiecte diferite, care surprind alegoric realitati bine cunoscute. Teama vanatului legendar si cea a blestemului matern, mult vehiculata in folclorul bucovinean, apare si in colindele locale, unde personajul legendar este transfigurat in cerb. Intotdeauna colindele nu folosesc versuri satirice, ci numai urari de bine si noroc. In cazul colindelor pentru fetele de maritat, textele au darul de a preamari orice fata chiar daca este urata sau lenesa, in noaptea Craciunului toate fiind tratate la modul superlativ.

     Dupa ce tinerii colinda la casa unei fete, sunt invitati in casa de catre fata respectiva si, dupa formulele de amabilitate, muzica incepe sa cante iar tinerii pornesc jocul. Rasplata lor pentru colindat consta in bani, ospat si bautura, iar calfa nu uita, inainte de plecare, sa invite fata din casa a doua zi la hora satului impreuna cu parintii.

     In credinta bucovineana, colindele se rostesc pentru a disparea diavolii, pentru a se purifica atmosfera satului in noaptea in care s-a nascut Isus, de aceea se zice si acum ca este mare pacat sa stea cineva in noaptea de Craciun cu poarta inchisa.

     Daca in ziua si noaptea Ajunului de Craciun umbla cu colinda numai copiii si flacaii, incepand din ziua sarbatoriri si pana la Boboteaza, cei care colinda sunt tinerii casatoriti, varstnicii si batranii, ei mergand numai pe la vecini, rude sau prieteni.

     Prin tot ceea ce presupune si reprezinta, Craciunul este si ramane incununarea tuturor sarbatorilor de peste an, cand divinitatea suprema este mai toleranta si mai ingaduitoare, iar omul percepe o stare de binefacere si de ocrotire, de bine in general.

     In perioada cuprinsa intre sarbatorile de iarna, colindatul cu steaua reprezinta o datina comuna unui larg spatiu european, prin stea colindatorii imortalizand marele eveniment crestin. Din timp, copiii se asociau in grupuri de cate trei si aveau ca recuzita o stea confectionata dintr-o vesca de sita, pe care se montau „razele” din lemn, totul fiind imbracat in hartie multicolora si beteala. Pe fundul de vesca era lipita o imagine (icoana) ce reprezenta scena religioasa a Nasterii lui Iisus, sub vesca fiind agatat un clopotel. Cei care umblau cu steaua se numeau crai sau stelari, amintind de personajele biblice Gaspar, Baltazar si Melchior, steaua simbolizand astrul care i-a calauzit in plina noapte pe cei trei crai catre locul in care s-a nascut Isus. Pe cap stelarii purtau coifuri confectionate din hartie colorata, unii avand o costumatie, parte care imita pe cea de epoca, aspect ce nu se mai pastreaza in zilele noastre. Incepand de prin anii ‘70 ai secolului trecut, obiceiul mersului cu steaua a inceput sa isi piarda din importanta, el fiind practicat o buna bucata de timp numai de catre copiii mai saraci din sate, pentru ca in cele din urma sa fie cu totul banalizat de catre populatia de etnie rroma, care-l practica chiar si cu multe zile inaintea Craciunului.

     Pe langa umblatul cu steaua, bisericuta si al irozilor, gospodarii obisnuiesc inca sa mearga cu colinda in fiecare noapte, „de la unul la altul”, realizandu-se astfel o comunicare perfecta in sanul colectivitatilor umane.

sursa foto: http://www.turismbucovina.ro/sarbatori_iarna_bucovina_traditii.jpg,http://www.turismbucovina.ro/sarbatori_iarna_bucovina_traditii.jpg,​​​​http://truezone.ro/wp-content/uploads/2013/12/obiceiuri-de-craciun-1.jpg,http://truezone.ro/wp-content/uploads/2013/12/obiceiuri-de-craciun-1.jpg,http://truezone.ro/wp-content/uploads/2013/12/obiceiuri-de-craciun-1.jpg,http://media2.romaniatv.greenlab.ro/image/201112/w620/colindul_la_sate_83753200.jpg